Poveste de vacanta

Deobicei nu ma prea atrag concursurile astea online (mai putin ale X-ului) dar asta mi se pare interesant si seamana cu ce scriu eu deobicei pe blog. Intamplari. Marius a lansat un concurs de vacanta, o poveste scrisa pe blog din vacanta fiecaruia.
Stand bine sa ma gandesc mi-am dat seama ca e foarte greu sa aleg una dintre povesti. As putea sa va spun pe larg cum ne-au calcat hotii in Turcia. Sau in Italia. Dar asta parca e mai amuzanta, tocmai pentru ca nu mi-o amintesc.
Acum patru ani (sau trei, Adela, reimprospateaza-mi memoria) am fost cu gasca in vacanta in Grecia. Una dintre vacantele pe care nush cum naiba le gasesc. O saptamana, 49 de euro si un milion de lei vechi, transport si cazare. De cand mi-am anuntat sugubasii prieteni au inceput scenariile. Ca ar fi bine sa ne pastram rinichii cat mai curati ca va trebui sa platim cu ei cazarea. Ca autocarul sigur are numarul B-01-TUN. Si cate si mai cate. Oricum, saptamana a fost super. Insula Thassos e superba, cu niste plaje cum eu inca nu am vazut. Primul lucru, ca orice profesionisti in vacanta, am cautat un birt. Primul gasit, primul ales, o saptamana nu ne-am miscat de acolo. Baruletul de pe plaja, condus de doi frati australieni, campioni la halbere si alte sporturi de implica rinichi de fier si ficat de otel, foarte frumos. Bere buna, cocktailuri la shot (incercati B52... e genial). Ne-am imprietenit la cateva zeci de beri si in ultima seara, le-am cerut permisiunea sa facem un chef la ei in taverna. Ca era exact ziua mea. Noi am venit cu o sticla de whisky, ei au plusat cu una de tequila. Eu am cerut B52-uri pentru toată lumea, ei au scos un cocktail din retetar. Beutura de la care pleaca toata povestea se numeste Flaming Lamborghini. De ce, am aflat 10 minute mai tarziu. Si contine asa... 30 de votca, 30 de gin, 30 de tequila si 30 de rom alb. Langa pahar vin un shot de lapte si un shot de blue curacao. Tariile se aprind cu bricheta si totul se bea cu paiul, dintr-o sorbire. Cand am ajuns la mijlocul paharului, barmanul a turnat peste cele doua shoturi. Daca pana la momentul ala am inteles partea cu Flaming, dintr-o data m-a luminat si Lamborghini-ul din coada. Zici ca te loveste un Lamborghini. 30 de minute am fost ca Lance Armstrong, neobosit. Dupa care, urmatoarea amintire e de a doua zi, cand m-am trezit in pat. Am reconstituit noaptea din fotografii si povestile pretenilor, care nici ei nu erau cu mult mai treji. Am facut baie in mare la peleul gol. Daca nu era Popeasca, intram si in bar asa. A venit politistul zonei sa ne roage sa coboram volumul. Am o poza cu el, de dupa cap, in timp ce il combinam sa bea un shot de tequila. Am fost la un pas sa daram tot frigiderul cu inghetata. Din cate am auzit, m-am distrat de minune :). Singurul lucru de care sunt sigur... cand am ajuns in Romania, inca eram beat.

Elucubratii cercopitece

M-am uitat aseara la ultimele minute din Vaslui – Steaua, cate am mai apucat sa vad, doar ca sa jubilez. Sa mai tin si eu din cand in cand cu moldovenii. Am ranjit ca fasolea la final si am stat sa vad reactile de dupa. Sa ma amuz pe seama limbajului sacadat si plin de expresii tip al fotbalistilor. „Am inceput campionatul cu stangul”, „ei si-au dorit mai mult victoria”, „tricourile nu joaca la Steaua”, „cand greseste portarul se vede pe tabela”. Dupa ce-au terminat patru clase, oamenii de fotbal au dobandit un limbaj suficient pentru campul muncii in care activeaza. La ce le mai trebuie alti 8 ani de scoala, da-o dracu. M-am uitat la emisiunea de pe superGSPTV, megalomanul proiect tv care mi-a umplut o gramada de programe in zapping. Geambasu si gelatul celalalt, nu stiu cum il cheama, l-au cautat pe Becali la telefon. Sa il intrebe ce parere are despre meci. Si cinci minute l-au ascultat cum ii facea in fel si chip: prosti, jigodii, tot felul de expresii elucubrante venite dintr-un creier mult prea obosit de jocuri de noroc. Ce m-a socat a fost faptul ca l-au ascultat. Preferau sa ia niste mutre tampe in rastimpul in care asta ii impulaia de mama focului. Pai ba retarzilor... chiar e mai importanta audienta decat respectul fata de sine? Data viitoare inchideti-i dracului telefonul in nas, ca isi bate joc de voi pe post, in direct. Ignorati-l in presa de a doua zi, nu-i mai pomeniti numele, faceti-l sa dispara. Ziaristii de sport din Romania au creat un monstru cu care acum se spala pe cap. Dintr-un nimeni a ajuns Dumnezeul sportului romanesc. No, inghititi in sec, idiotilor.

Pariu pe o generatie

Sau pe doua, poate chiar trei. Iar de data asta, nu un pariu de bine. Despre generatia noastra se spunea ca suntem generatie de sacrificiu. Ei as. Ce-am sacrificat? Doar niste vorbe mari aruncate ca justificare pentru troaca in care se scalda astazi Romania. Pe zi ce trece, uitandu-ma in jur mi se contureaza tot mai puternic ideea unei vine colective. Pentru tot ce se intampla. Pentru mizerie, pentru numarul mare de caini vagabonzi, pentru mersul prost al justitiei.
continuare

4000

Si-a luat Nosferu masina si i-a dat in goarna de sa-i reseteze kilometrajul, nu alta. A bagat niste sute bune in cateva zile. M-am ras io de el, in gandul meu, pana mi-am vazut kilometrajul. Doua luni, 4000 de kilometri. Ptiu, a dracului masina, nici nu stiu cum o trecut timpu`. Desi am luat-o cu inima stransa, ca orice masina second, de altfel, pana acu si-a facut toti banii. Usor de condus, super stabila, 4maticul isi face toti banii. Are doua hibe: e prea joasa si la offroadurile care le am io in program a cam luat cateva guri bune de pamant si papa cam mult in oras. In a-ntaia si a doua. Ca de la a treia in sus devine rezon.
P.S. Nu va speriati, nu papa 14.8. Tocmai plecasem de pe loc.

Ara si-a gasit stapan

mai multe poze

Mariachi in avanpremiera

Desi festivalul international de folclor incepe de abia in 7 august, o trupa mexicana a dat ieri un super recital in Piata Mare. Gatiti ca la mama acasa dar cu ochelari de soare ultimul racnet, mariachi au pleznit corzile de mama focului. Si lumea s-a strans rapid. Mai un CD, mai o donaţie, cat sa nu cante baietii degeaba. De unde sunt si ce cauta n-am priceput (drept, nici n-am intrebat) dar banuiesc ca au venit pentru Festival. Acu om vedea cine-s mai tari, noi sau italienii. La festival cica ar veni trupe din Grecia, Italia, Mexic, Serbia si Bulgaria. Parada costumelor banuiesc ca va fi foarte faina. Omoram niste poze p-acolo pentru cei din alte orase. Restul, in Piataaaaaaa

Si-au trecut doi ani...

...de cand i-am pus Muierii inelul pe deget. Daca e vreo diferenta? In afara de ghiulul de pe deget si faptul ca iti dai seama ca trebuie sa devii responsabil, NU (s-apai s-asta cu responsabilul tine pana vine Metallica la Bucuresti). Inainte aveam doar griji principiale, acu-s concrete si imediate. Noroc ca Muierea-i fata faina. Zabauca, dar cea mai faina. Si merita toata aprecierea si dragostea mea pentru ca e un om cu totul si cu totul special (chiar daca asta inseamna ca isi lasa PIN-ul de la card in acelasi portofel cu cardul). Si ca veni vorba, sa va povestesc cea mai-cea mai cu Muierea, petrecuta la nunta subsemnatilor. Dupa cum ne sade bine, ca n-am suportat betoanele niciodata, ne-am luat pe varful unui deal, la Costesti, in mijlocul cetatilor dacice. Nu ca paganii sub cerul liber ci in biserica. In biserica, evident, un popa. Ca sa nu bucteze ceremonia, parintele ne intreaba inainte de primul tril cum se numesc numitii pe care ii avea in fata. Bine, o intreaba pe Muiere, in loc sa intrebe capul familiei. A se lua la cunostiinta faptul ca inainte de a deveni familia Brylynski am concubinat vreme de 7 ani de zile. Timp in care ne-am spus in fiecare zi unul altuia pe nume. Bon... Muierea zice: Simona Florina (numele ei) si Bogdan VLADIMIR, dracu stie al cui nume, ca pe mine ma cheama Bogdan si pe Nunu il cheama Vladimir Bogdan. Eu n-aud, ca eram cu ochii prin tavan. Si incepe venerabilul cu cadelnita... "se cununa robul lui Dumnezeu Bogdan Vladimir cu roaba lui Dumnezeu Simona Florina..." Pana sa belesc eu ochii si sa scutur din cap il aud din spate pe Brylynski al batran... "io, ma, pai io n-o iau pe muierea asta de nevasta, io am muiere". Ii dau un cot discret. "Tiu, pe mine ma cheama Bogdan". "Taci ma!". Al doilea cot, nu la fel de discret. Rapunsul: "Taci ma". Am lasat-o-n ale ei si in visele de a avea un barbat pe nume Vladimir. Am mustruluit-o la iesire (cica!). No, in doi ani am mai avut d`astea cu caru. Dar raman pentru cartea care intr-o buna zi tot o sa o scriem. La aniversarea de 25 de ani.

Muncim de ne spetim

Ei, as. Daca romanul e campion la ceva e la trasul pe cur. Ne pricepem de minune sa ne ferim de munca, sa pasam responsabilitati de la unul la altul. Deobicei la ala fraierul care stim ca le face pe toate. Ieri, in Sibiu Standard, la un articol legat de Corneliu Bucur, un cetitor isi varsa naduful pe directorul Astra intr-o fraza de genul "da vorbiti cu angajatii de la Muzeu, sa vedeti ce ii pune sa lucreze". Cu atata naduf si-a varsat amarul... auzi, domne, cum sa munceasca. Toti visam sa castigam la loto si sa petrecem o viata in huzur, fara sa miscam vreun deget. Visam vile, Porsche-uri, da` cumva, sa nu ne agitam prea tare ca sa le obtinem. Mai bine sa le primim. Hai, ca o dam pe serioase si nu-i cazu`. Am primit doua poze, de la Andrada din Bucuresti. Evident, cu oameni in campul muncii, ca de asta vorbim.
Deci, astia cu canalul is de cascadorii rasului. Probabil li se stricase vidanja si rezolvau problema manual. Cat despre Somnorila asta, eeeee, santierul asta o sa fie acolo si peste doua ore. Da` somn n-o sa-i mai fie...

Ne temem de judecata

Cel mai probabil, ne temem de sala de judecata pentru ca nu avem niciun strop de incredere in justitia romana. Doar am vazut la televizor ce-i poate capul iar coruptia o simtim pe propria piele la fiecare pas, in fiecare ghiseu. Daca imi place un lucru la americani, de fapt, singurul lucru care imi place la ei, e procesomania lor. Faptul ca nu se tem niciun moment sa isi apere drepturile.
continuare

Cea mai tare zi

Daca nu simteam sudoarea pe frunte as fi bagat mana in foc ca visez. Pentru ca asa o zi, mai rar. Pe la ora 11, eram intr-o intalnire. Amandoua telefoanele sunau in draci. Cand unul, cand altul. Muierea. Ii inchideam unul, suna pe celalalt. Ii inchideam si acolo, revenea pe primul. Ui asa, vreo 10 telefoane. Eu, ferm convins ca vrea un corn, un iaurt sau iar ar uitat fierul de calcat in priza (care niciodata nu e in priza) Cand termin, o sun. Ea, toata fiarta, cu rasuflarea taiata, in pragul unei izbucniri in lacrimi. A fost pradata. Si nu oricum, ci in biroul din Primarie unde lucreaza. O tanti, tupeista nevoie, a intrat in biroul ramas gol pentru cinci minute si s-a servit in liniste din geanta. A luat doar portmoneul, suficient. Am reusit sa descoperim ca e vorba de o femeie, am aflat cand s-a petrecut furtul, am pornit la politie. Am rezolvat in 15 minute cu declaratia si asteptam un semn. N-o sa ghiciti niciodata de unde a venit. Am primit un telefon de la Spitalul de Psihiatrie (nu ca n-am avea ce cauta pe acolo :))) dar nu vroiau sa ne interneze. Buletinul si restul actelor Simonei le cam incomoda o buda. Care se infundase de la portofelul golit de bani dar plin cu tot felul de prostioare specifice muierilor. A, si actele erau acolo. Ude, dar acolo. Daca vreunul dintre voi are capacitati regizorale, oferim povestea gratuit pentru urmatorul blockbuster de la Hollywood. "Nebuni pradati de un nebun"

Nesimtiti (episodul II)

Dupa ce si-au dat seama ca semafoarele de la Kaufland au fost cea mai mare idiotenie vazuta vreodata pe un drum national, alde Primaria a facut un pod peste pseudo-paraul de la marginea Hipodromului ca cei care ies de la Kaufland sa nu mai fie nevoiti sa se arunce in valtoarea XXL-Real-DN7. Toate bune si frumoase. La iesirea pe Rahovei in principiu se respecta marcajul pentru deblocarea intersectiei. Pana s-au prins smecherasii ca n-au niciun motiv sa mai stea la semaforul Milea-Rahova, sa astepte dupa toate tirurile ca sa ajunga la unul dintre magazine. Se aduna ciopor la intrarea INTERZISA dinspre Kaufland si da-i bataie, tatica. De-o nesimtire fantastica. Am stat cinci minute cu aparatul la ochi chiar la buza drumului. Unii nesimtiti de familii bune au dat cu spatele cand s-au trezit cu o masina venind regulamentar spre ei. Alti nesimtiti care n-au nici primul an de acasa s-au protapit in mijlocul drumului iar fraierii au dat cu spatele, sa le faca loc. M-a distrat o familie cu un Logan albastru. M-au vazut din capul podului ca fac poze. S-au invartit pe acolo asteptand sa plec. Cand au vazut ca sunt inarmat cu suficienta rabdare, au parcat pe cealalta parte si au trecut podul. PE JOS. Restul nu s-au sinchisit. Stai sa vedem, poate le gasim noi si lor ac de cojoc.

Super tupeu online

Sau cum sa faci spam si sa te minti ca esti om cinstit. Ieri primesc un mail. De la o tanti, Veronica Mitrea pe numele ei, cu un text de bla-bla, despre o agentie de turism si excursiile ei deosebite. Nu zic cum o cheama, ca atunci ii fac reclama si inseamna ca si-a atins scopul. Ce m-a distrat ieri, si astazi m-a enervat, e modul deosebit prin care tanti Vera face spam. Dupa ce povesteste verzi si uscate despre superagentia care te duce unde vrei in lume zice „Va multumesc ca v-ati facut timp sa cititi aceasta introducere”. Si isi incheie mailul: Sunt o clienta fidela al agentiei BLA BLA BLA si am dorit sa va informez pe aceasta cale despre existenta unei agentii care este cu adevarat la standarde internationale. Agentia in cauza nu are legatura cu acest mail. Gasiti mai multe detalii accesind pagina http://www.blablabla.eu. Evadeaza in propriile tale vise....... Tot mailul era compus ca link spre site-ul agentiei. Veronico... lasa vraja. Evadeaza tu de la Jilava prima data si dupa aia pove despre propriile mele vise. Add Spammer...

Ara

Am gasit un alt puiut al strazii pe care nu m-a lasat inima sa il las sa moara de foame. Am botezat-o Ara si sper sa ii gasesc un stapan cat mai curand. E o scumpete de catel dar deja am trei acasa. Asa ca v-o fac cadou, oricaruia dintre voi care inca n-are un prichindel prin casa. Povestea micutei cateluse, pe blogul de adoptii.

Record doborat la Sibiu

Asociatia sibiana Crispus impreuna cu alti artisti din Romania si din strainatate au doborat in urma cu cateva ore recordul mondial la aruncat flacari in aer. Daca recordul anterior era de 5.40 metri, sibienii au reusit sa sufle flacarile la o inaltime mai mare de sase metri. La aceasta inedita initiativa au participat noua experti in jongleriile cu focul. Organizatorii urmeaza sa analizeze imaginile pentru a stabili cu exactitate care este inaltimea maxima atinsa de flacari. Spectacolul a fost de-a dreptul inedit si ne-am cam topit de caldura. Nu prea pricep eu cum pot ei suporta uleiul ala pe care trebuie sa il tina in gura, dar am inteles ca laptele spala destul de bine gustul. Oricum, sunt talentati si pentru asta de apreciat.
Mai multe poze pe fotoblog

Un cacat cu ochi

Tot am pornit razboi impotriva taximetristilor. No, sa vedem concurs de cohones. Ei sunt jmecheri. Cand sunt multi. Au statie si se suna. Se aduna toti ciormalaii cu batele scoase de sub scaune sa isi faca liniste. Ca stiu ca politia inchide ochii. Nu ca ar fi ei cine stie cine. E, cacat. Sunt niste jeguri de care politistii se folosesc cand au chef, ca sa-si rezolve diferite procese verbale fara bataie de cap. Ai un accident fara martori? Chemi un gaozar cu masina galbena si iti zice ce vrei. S-apai inchizi ochii cand nu da prioritate la un pieton, cand intoarce pe linia continua sau trece pe rosu. Toata lumea are de castigat, mai putin noi, astia... ultimii normali. De ce sunt asa de revoltat impotriva lor? Pai le-am inghitit toate porcariile din trafic pana la asta. Faceam sambata niste poze pe strada Rahovei la coada de masini dintre intersectia cu Milea si intersectia cu Ostirii. Coloana era pe loc asa ca mi-am permis sa ies un pic dintre masini ca sa pot fotografia lunga linie de masini. Jmecherul asta din poza avea cinci metri liberi pana la masina din fata. Ce crezi ca face? Ia de volan dreapta si accelereaza, sa ma loveasca cu masina. Il vad cu coada ochiului si sar la loc intre masinile parcate. Iar mirobolantul, deosebitul si senzationalul cocalar din taxi incepe sa ranjeasca, impreuna cu celalalt cercopitec ce statea in dreapta lui. Amuzant, nu? N-am avut nimic la indemana (decat aparatul, si nu-l stric pe un bou) ca-i spargeam geamul. Razboi, bai boratilor. De fiecare data cand va prind cu porcarii va fac pozele si ata cu ele la politie. Gasim noi ac de cojocul vostru.

Nesimtitii (episodul I)

`r-ati ai dracu` de nesimtiti. Mi-a ajuns pana peste cap. Cat nu ma calca pe bataturi, treaba lor. Numa sa ma lase in pace, sa nu-mi frece ridichea. Iar trezitul la 11 noaptea e frecat de ridiche. Deocamdata locuiesc pe Mihai Viteazu, in blocul cu Redal Cafe si TransAgape. Ei, magazinul TransAgape este non-stop si serveste sandwich-uri la orice ora din zi si din noapte. Mai ales din noapte. Cum zona e plina de blocuri de 10 etaje, va dati seama ca locurile de parcare din spatele blocurilor sunt insuficiente si unii isi pun masina si in fata blocurilor. Parcarile sunt amenajate, nu asta e problema. Chestia e ca pe sensul respectiv a ramas o singura banda de mers. Mai generoasa decat altele, dar e una singura. Doua masini mici mai trec una pe langa alta, alea mari, n-ai sa vezi. Si seara de seara claxoanele urla pe Mihai Viteazu. La primul nu zic nimic, la al doilea ma enervez dar raman in pat, la al treilea imi bag %R$#)(%*(#$$#%. Si ies pe balcon tot timpul cu gandul la oua stricate sau rosii fermentate. In 80% dintre cazuri, nesimtitul care parcheaza de-an pulea si stanjeneste toata circulatia e un taximetrist.
Labagiii astia amatori de sanwichuri isi pun masinile in paralel cu cele parcate, eventual pornesc avariile, si la cumparaturi. De cele mai multe ori apar Tursibele. Soferii de autobuz mai incearca sa-i ocoleasca inainte sa claxoneze dar amaratii de pe trolee nici macar nu incearca. Ca le sar antenele de pe fir. Si uite asa, 5-10 minute de coada, nervi, claxoane si injuraturi. Aseara, nesimtitului de la 949 i-au luat mai bine de cinci minute sa-si termine cumparaturile. A iesit linistit din magazin, i-a pizduit pe fraierii care il claxonau si a plecat calm mai departe. Il durea pe el in cur. Lasa, ca-mi probez eu tinta pe parbrizele lor de acuma. Sa vedem cat de usor se duc semintele de rosii de pe parbriz.

M-au udat pe suflet

Ei promis itz ei promis. Am promis o cronica in detaliu de la Metallica, here it iz.
Din Sibiu am plecat, evident, cu intarziere. Nasu a facut 35 de minute de la Metro pana pe Zaharia Boiu, la Rick`s au deschis tarziu. Asa ne trebe daca nu ne-am cautat din timp tricourile cu Metallica. Traian s-a dus dupa tricouri. Evident ca mai aveau unul singur cu Metallica, asa ca m-am ales cu un Fear of the Dark. Bun si ala, ca in 4 ma duc la Maiden.
I-am dat in gura la Bora pana pe Dealul Negru. Unde am stat vreo trei sferturi de ora bara la bara. Am scapat de coada, am mai stat 15 minute la intrare in Pitesti. Pana la urma, am ajuns pe la 5 la Bucuresti, dupa o furtuna de zile mari pe autostrada. La 6 eram in fata stadionului, cu o bere in mana luata de la chiosc si bauta pe jumatate in taxi. Am facut furori prin preajma stadionului... eram singurul cu bere in mana. S-au tinut de cuvant si n-au vandut bere in apropierea stadionului. Prostii. Am intrat rapid in stadion, surprinzator, nu era coada la intrare. Probabil lumea astepta sa vada daca se mai potoleste ploaia. La intrare, tone de umbrele retinute cu grija de organizatori. Pelerina sau la pielea goala, cam astea erau singurele variante.
Primul lucru, bere. Daca la Rolling Stones am stat o ora jumatate la coada, aici a mers perfect. Am cumparat jetoane de la Raiffeisen si am umplut mainile cu pahare de bere. 50 de mii un pahar de 300 de ml. N-are a face, suntem la concert la Metallica. Pe drum ne faceam griji ca daca nu intram printre primii o sa ne inghesuim in fata scenei, ei as. La ora 6 am apucat randul 4 in fata scenei. Chit ca am stat trei ore in ploaie, s-a supermeritat.
La 8 au inceput sa chitaie niste texani. Moldoveni de-ai Americii, vorba lu Pops. Ochei copiii, le fugeau degetele pe chitari de ti-era mai mare dragul. Dar aveau un solist... amaratul de el, inca la pubertate dupa tonalitate. Plus niste scule, le-as cumpara la nepoti o statie de aia, sa faca karaoke. O chestie minuscula si portocalie. Au dat-o la o parte oamenii din stafful de la Metallica ca pe o jucarie. S-au rockerit ei vreo 30 de minute pana solistului i-a venit geniala idee sa zica "are you ready for Metallica?". Sa vedeti atuncea urlete, aplauze, fluieraturi, maini aruncate in sus. Pe ultima lor piesa a fost nebunie. De la un singur cuvant. A mai durat o jumatate de ora, timp in care deja imi ramaneau doar 30 de centimetri patrati la dispozitie. Am ajuns la 10 pana la finalul concertului :)). La un moment dat, printre cablisti si sunetisti se vede freza lui Hetfield. Urleteeeeeeeee, Metallicaaaaaa, Metallicaaaaaa. Ne-au mai tinut 10 minute sa fierbem si a inceput Ecstasy of Gold. Am inchis ochii sa savurez pe indelete intro-ul. I-am deschis la primul riff si in fata mea era Metallica. Doua ore am fost drogat. N-am vazut pe nimeni in stanga si in dreapta. N-au contat bocancii ce se lafaiau pe picioarele mele si firele de par care imi intrau in gura. Ale altora. N-a contat nimic. Primele patru piese, de incalzire. De la Sanitarium s-a rupt tot. Am uitat de ploaie, am uitat de fasul imbibat care mi se lipea de piele. L-am dat jos si l-am legat la brau.
Mi-am ascuns tricoul in pantaloni, sa-l am uscat la sfarsit si m-am dezlantuit. And Justice, Fade to Black, o secunda de liniste. Toata lumea incepe sa urle Master, Master, Master... Si incep sa il cante, alta izbucnire. Au pastrat crema la sfarsit, ultimele patru piese inaintea bisului, una calda, una rece: Nothing else Matters, Sad But True, One si Enter Sandman. Inainte de One, pauza, se sting toate luminile. Si la un moment dat ma plezneste un val de caldura, o bubuitura si scena ia foc. Flacari izbucnesc de peste tot si in fundal se aud sunete de mitraliera. One. Hammet iese cu furca de drac in mana pentru cel mai tare solo Metallica. Genial. Totul se termina cu Seek and Destroy, gustata la maxim. Iesim storsi de puteri cu o megamultumire in suflet. Am fost acolo, i-am vazut de la 10 metri distanta. Daca pica o bomba peste Cotroceni muream fericiti.
James Hetfield: a facut un spectacol de zile mari. A interactionat perfect cu camerele de luat vederi, mai ales la faza cand i-au filmat de aproape mainile si a facut semne publicului stand cu spatele, pe ecranul gigant din spatele lui. Voce perfecta si o chitara dementiala. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost freza lui. Cam retard. Dar ce naiba, doar nu eram la fashion show. A contat ce-a scos pe gura.
Lars Ulrich: nu imi vine sa cred ca la inceputuri canta cu spatele la scena pentru ca se rusina de public. O enciclopedie vie a bateriei. Superpriceput in a face spectacol, pare cel mai matur membru al formatiei. Plus ca bate in tobele alea ceva de nedescris. Love him.
Kirk Hammet: a inceput spectacolul cu o chitara colorata ca un curcubeu. Pe parcurs si-a scos si faimoasa furca de drac, mai ales cand trebuia sa rupa corzile. Ne-a dat pe spate la One si la Seek and Destroy. Dupa granzi, e cel mai tare chitarist din lume. Ii fugeau degetele de nici nu puteam sa le urmaresc.
Robert Trujillo: de el am auzit multe inainte, de la rockerii cu state vechi. Majoritatea il regreta pe Jason si dau vina pe el pentru panta in care a cazut Metallica. Mie mi-a super placut de el. Cu grimasele lui, strangand din ochi de fiecare data cand apasa pe acceleratie, a interactionat cu publicul cel mai mult dintre cei patru plus ca arata ca un rocker suparat. Super tare baiatul.

Desi mai toti ati fost pe acolo, putinii care au ratat superconcertul, va pun mai jos playlistul, sa-l ascultati cand aveti chef.

Creeping Death


METALLICA - CREEPING DEATH
Asculta mai multe audio Muzica »
For Whom The Bell Tolls


Metallica - For Whom the Bell Tolls
Asculta mai multe audio Muzica »
Ride The Lightning


METALLICA - RIDE THE LIGHTNING
Asculta mai multe audio Muzica »
Harvester Of Sorrow


Metallica - Harvester of Sorrow
Asculta mai multe audio Muzica »
Welcome home (Sanitarium)


Metallica - Welcome home (sanitarium)
Asculta mai multe audio Muzica »
Four Horsemen


Metallica - The four horsemen
Asculta mai multe audio Muzica »
And Justice For All


METLLICA - AND JUSTICE FOR ALL
Asculta mai multe audio Muzica »
No Remorse


Metallica - No remorse
Asculta mai multe audio Muzica »
Fade To Black


Metallica - Fade to black
Asculta mai multe audio Muzica »
Master of puppets


METALLICA - MASTER OF PUPPETS
Asculta mai multe audio Muzica »
Whiplash


METALLICA - WHIPLASH
Asculta mai multe audio Muzica »
Nothing Else Matters


Metallica - Nothing Else Matters
Asculta mai multe audio Muzica »
Sad But True


Metallica - Sad but True
Asculta mai multe audio Muzica »
One


Metallica - One
Asculta mai multe audio Muzica »
Enter Sandman


METALLICA-Enter Sadman
Asculta mai multe audio Muzica »
Last Caress


METALLICA - LAST CARESS
Asculta mai multe audio Muzica »
So What


Metallica - So What
Asculta mai multe audio Muzica »
Seek And Destroy


Metallica - Seek and Destroy
Asculta mai multe audio Muzica »

Foto: Gabriel Olteanu, Emagic

24 de ore

Asta nu mai poate astepta pana maine. Daca stau bine sa ma gandesc, am avut cele mai bine folosite 24 de ore din viata. Concert, tricou nou cu Metallica (unde dracu o fi ala vechi) si D60-ul mult visat. Toate intr-o poza. Unde e concertul in poza? Pai voi nu va uitati la ce fata am? :))))))

Still alive and kicking...

De abia am ajuns la Sibiu, morti de oboseala, nemancati si melancolici. Am ascultat Metallica mai tot drumul. Astept sa-mi pun gandurile in ordine si va povestesc pe larg cum a fost la concert. Basca faptul ca trebuie sa-mi pun chilotii la uscat. Inca sunt uzi :)) Asa, de gust, One... la Bucuresti

Rock`on...

Ghiciti...

De ce nu o sa scriu azi nimic pe blog...
MUHAHAHAHAHAHAHAHAHA

Rock and Ready

Ciobani in capitala culturala

Domnul Ioan T. Morar, acel Morar al Academiei Catavencu, a publicat ieri, pe site-ul personal, un articol intitulat "Am intalnit si ardeleni nesimtiti". Nu mi-ar fi sarit in ochi daca nu se referea la Sibiu. Pentru ca domnul Ioan T. Morar a descoperit nesimtirea la Sibiu. Si unde altundeva, decat in parcarea de la Real. Deranjat de jmecheri cu masini scumpe care parcau aiurea si un baiat care a luat un carucior fara sa puna cei 50 de bani, domnul Ioan T. Morar a concluzionat ca Sibiul nu este capitala culturala europeana ci a revenit la statutul de capitala ciobanilor din Romania.
continuare

De ce nu ne plac ungurii?

Discutam la intalnirea bloggerilor cu Razvan despre subiectul ce infierbanta orice ardelean, maghiarii din Harghita si Covasna. „Nationalistii” pe deoparte, adica eu cu Mitza, istoricul Razvan pe de cealalta parte. Toti trei cu argumente, destul de solide as zice eu. Mitza se plangea ca a cerut pe undeva prin Harghita o paine la magazin, evident, in limba romana, si a luat flit. Adica nici macar nu i s-a raspuns. Exemplul asta l-am auzit de prea multe ori ca sa nu il cred. Pe de alta parte, Razvan spunea, complet intemeiat, ca e normal sa fie asa. Sunt aici de cateva mii de ani. La un moment dat, erau stapani peste o intreaga Transilvanie iar reactia lor este indreptatita. Si pe undeva asa si este.
Ardeleanul ia foc la doua chestii: ungurii si bucurestenii. La bucuresteni pentru dispretul lor fata de provincie si la unguri, nici el nu mai stie de ce. Aveam un copil in cartier, pe vremurile cand ne alergam cu tubermanele printre betoane, evident... pe numele lui Pista. De altfel, baiat de treaba, prieten bun, dar cu micul defect ca era ungur. Si pentru asta si-o incasa de fiecare data cand izbucnea in noi nationalismul pueril. Pe el il trimiteam sa faca toate prostiile. Cand suteam salam de Sibiu din camara de la hotelul Deva il trimiteam pe el primul pe copertina. Cand aruncam cu oua dupa domnisoare de pe actuala cladire a Romtelecomului, el era primul. Sa-si ia ungurul papara. Ca-n bancul cu Funar botezat ungur pe patul de moarte „ca sa moara unul de-al lor”.
Acum, in momentul asta, gandesc mult mai pacifist. Daca ei vor sa vorbeasca limba lor, sa fie sanatosi. Dar daca mi s-ar intampla si mie ceva asemanator probabil as fi mult mai revoltat. Sunt si in alte tari comunitati mai mari, de alte nationalitati. Romanii din Spania, de exemplu. Daca mergi la un supermarket din Alcala, unde am auzit ca sunt foarte multi romani, ma indoiesc ca vanzatorul nu-ti raspunde in spaniola daca il intrebi si te ignora pana ii ceri painea pe romaneste. Sau in Ungaria, unde sunt sute de mii de romani. N-am auzit pe nimeni sa vorbeasca romana in magazine, cinematografe sau pe unde or mai lucra romani. Drept e ca in Budapesta te descurci mai bine cu romana decat cu engleza, dar asta la nivel de conversatiei unu la unu. Nicidecum in situatii relativ oficiale.
Am gasit si o explicatie mai extremista. De pe blogul Noii Drepte. „Urmasii” legionarilor, vechii mei prieteni care ma faceau psihopat pe cand lucram la Ziua de Ardeal, au fost la meciul de handbal Romania-Ungaria, de la Cluj. Unde galeria maghiara a afisat un banner, in maghiara, pe care scria „Vrem Clujul inapoi” sau pe limba lor „Kolozsvar Visszavar”. Asta e o instigare josnica pentru care si-au meritat toate huiduielile si pizduielile. Pe scurt, ungurii si-o cauta. Sunt perfect constienti de jocul dintre caine si pisica si isi joaca rolul foarte bine.
Pe vremuri stiam cum se zice de mama. Acu nu mai sunt sigur... :))

Foto: Noua Dreapta

Suntem in centru

In sfarsit suntem in centru. Cu cateii, doar ce credeati :)). Bannerul campaniei de adoptie, evident, prea mare, ca doar am vrut vizibilitate mare, este amplasat in fata sediului Primariei vechi, intr-una dintre cele mai circulate intersectii din Sibiu. Pe el o sa gasiti site-ul campaniei de adoptie si numarul de telefon la care sa sunati daca va hotarati cumva sa adoptati vreun catel. Evident ca eu o sa va raspund :)) asa ca merge si pe mail sau messenger.
Anyway, vreau sa multumesc Primariei ca ne-a dat aprobare pentru amplasarea bannerului, colegilor de la Biroul de Presa, care ne ofera ajutorul de fiecare data, DPC-ului care a ridicat bannerul pe stalpi, Silvanei, care s-a dat peste cap sa reusim sa tiparim bannerul asta si nu in ultimul rand, unei bune prietene care s-a agitat mai mult ca mine pentru bannerul asta. Lov iu veri maci... Miersi

Hetfield, tin`te ca vin

Imi tremura degetele pe tastatura. Ma gandesc cum o sa fie daca ploua. De parca m-ar interesa. Si sa ninga si nici ca m-as urni din loc. Morricone... Ecstasy of Gold... iarba dispare sub bocanci cu tinte, se asterne linistea, calmul dinaintea furtunii... si se aude o chitara... stadionul explodeaza... daca incep cu Battery, am castigat pariul cu Traian...
Cu orice-ar incepe, dar sa inceapa o data, ca-mi sta inima in loc. O sa ii vad pe Metallica pe viu si nu de oriunde... DIN FATA SCENEI. La concert la Rolling Stones era un nene, asa, catre varsta a treia, cu un tricou pe care scria "Am asteptat 40 de ani sa ii vad pe Rolling Stones". Il inteleg perfect, chit ca n-astept decat de vreo 15.
Maine la 5 intram pe stadion... la 8 se dezlantuie furtuna. Noroc ca pe blog scrii si nu trebuie sa vorbesti... ca il inchideam o saptamana :))

E pe teava

De doi ani de zile visez la un alt aparat de fotografiat. Nu ca Fuji-ul avea ceva, dar dupa ce i-am descoperit toate tainele parea copilaresc. M-am coit atat si pentru ca bugetul nu e prea generos dar si pentru ca pe piata sunt mult prea multe aparate foto. Nici nu mai stii ce sa alegi. Pana la urma pasiunea pentru Nikon a fost hotaratoare. Bine, si faptul ca aveam deja doua obiective de Nikon pe care le pot folosi linistit si pe noul aparat. Ceea ce inseamna o economie serioasa, sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Nunu, ca iar m-a scos din...
Asa ca joi, din toata mahmureala de dupa Metallica, ma infintez la magazinul F64 pentru un Nikon D60. Ca sa aibe si fotoblogul ce sa pape.

Vacanta de trei zile

Am disparut ca magarul in ceata. Mi-am facut vineri bagajul, doua tricouri si-o pereche de pantaloni, am incarcat hoarda de caini in masina si-am taiat-o la Valea Rea. Stiti ca-mi doream frig. No, a fost prima data in ultimele patru luni cand am dormit acoperit. Si ce-am mai dormit. Am redescoperit raiul pe pamant, la Valea Rea. De la Costesti, spre Sarmisegetusa (cea a dacilor ca pe romani nu-i suferim :)) ) in mijlocul padurii, pe malul raului, pfiu... paradis. Si cum aveam motiv, am haladuit pe coclauri, cu toata gasca de catei dupa mine. Am testat doua obiective de Nikon pe aparatul Silvanei si saptamana asta voi fi mandrul posesor al unui Nikon nou nout. Mai ramane sa vedem ce model, ca bugetul e restrans. Pe fotoblog, rezultatul testelor. Minunat.
Acum mi-as dori un singur lucru. Sa castig la Loto si sa-mi permit sa fac naveta de la Valea Rea la Sibiu. Vise...
Iaca gasca de catei: Aiax, Tanasica, Uratica, Negruta, Urs, Mura si Haiduc.

Friiiiiiig, vreau friiiiiiig

Ba, io unul m-am saturat de vara. Trajneasc-o sa o trajneasca de vara. E cald, e zapuseala, ploaia asta de doua zile numa m-a amagit. Mi-a dat sperante desarte. Racoreala asta a fost doar de fatada. Tot la 1 noaptea adorm si tot cu cearceaful aruncat pe podea, ca si de la o panza simt ca ma sufoc. Nu-mi mai place vara. Nu-mi place vara la oras, vara la mare, vara la strand. Nu-mi place si gata. Caldura ma moleseste, ma face sa devin apatic. Mi s-a luat de transpirat. Dupa ce-am trecut prin crematoriul italian speram sa dau de racoare pe meleagurile carpatine. O micuta diferenta tot este, dar nu destul. Vreau la munte. Barem acolo ma ascund sub un pom pana ma apuca frigul. Vreau in Retezat, sa ma spal cu apa rece ca gheata. Iarna, daca ti-e frig, mai pui un pled pe tine. Tragi o helanca pe sub pulover si ai scapat. Vara ce naiba faci? Dai jos tot ce poti si... dupa aia? Probabil ar trebui sa ma scalpez singur. Oficial, protestez impotriva verii. Stau si numar zilele si socotesc cat de repede trece augustul. Septembrie il mint eu cumva s-apai din octombrie am scapat oficial. Palti, Straja, Parang, here I come. Ia uitati-l pe ninja cum scormoneste zapezile de pe partie cu cristianele lui perfecte (care mi-au adus un deget luxat). Se pune praful pe schiuri... tre sa ma duc sa le sterg.

No, ce va ziceam...

... cand am spus ca sigur mai urmeaza si altele dupa ce le-am vazut pe penibilele de la Indigo. Asta-i si mai tare :)))))))))). Si, evident, petrecuta in Moldova. Neste politisti au luat la scarmanat neste falsificatori. Satui sa-si iroseasca talentul pe copiat hartii de 500 de lei, baetii si-au tras o retea de falsificat buletine. Eu cred ca le falsificau la oha, si dupa aia se bateau cu palmele pe burti de ras. De ce dume au mai tras. Ca daca nici asta nu e duma.... printre buletinele descoperite, politistii au gasit si ID-ul (ca asta n-are CI sau BI) lui Robert de Niro. Cu tot ce trebe. Numele parintilor, o poza zambareata facuta la un perete alb, chiar tot tacamul. Probabil falsificatorii erau fani Al Pacino, din moment ce l-au "cazat" pe deNiro la cimitirul Eternitatea, parcela 3. Ce naiba, n-au gasit si ei un hostel, acolo? Ce m-a distrat la culme a fost reactia anchetatorilor. "Raportez, acest buletin n-a fost folosit. A fost facut doar de proba". No shit, Sherlock. Banuiesc ca se asteptau sa se prezinte cu buletinul la BCR si sa ceara lichidarea depozitului primit de la Warner Bros. dupa ultimul film? Sau se gandeau ca s-a dus si Robert, ca un bun citizen ce este, sa plateasca neste dari la primaria din Iasi. No, ca s-or intalnit din nou mutu cu surdu. :))))
Foto si info: Realitatea

Statiune, cautam maseuri

Inca una de la Ocna, adunata din weekendul petrecut pe litoralul Ardealului. Am ramas placut surprins de faptul ca la Ocna a fost deschis un centru de informare a turistilor. Super idee. Ramasa la stadiul de idee. Inteleg ca era weekend, si ca bugetarii nu lucreaza de vineri de la ora 4 pana luni dis de dimineata, dar dupa capul meu, centrul asta ar trebui sa fie deschis tocmai in weekend. Ma indoiesc ca Ocna e plina de turisti martea sau miercurea. Hoarda vine de vineri dupa-masa. Atunci ar trebui sa aiba pliante, informatii despre hoteluri, cabane, vile si pensiuni, despre efectele curative ale namolului si date despre salinitatea lacurilor. Poate exagerez eu, dar mi se pare ineficient un birou de informare deschis in timpul saptamanii si inchis in weekend.
In alta ordine de idei, la centrul de informatii pentru turisti am gasit un anunt interesant. Statiunea cauta maseuri si persoane care sa intretina piscine. Acu, daca sunteti fani de filme americane, v-ati ingramadi sa va angajati. Pooli-boys la bustul gol, cu plasa de aia de fluturi adunand frunze din piscina sub ochii infometati ai matroanei stabilimentului, satula de sotul mai tot timpul plecat. Ar trebui sa iau de bun sfatul bagatorului in seama si sa nu mai mai uit la porneturi :)).

Floarea prostitutiei apune

De vreo doua zile incoace, am lucrat impreuna cu Jeanina, bine... eu cu ideea ea cu lucrul efectiv, la un material despre bordelurile din Sibiu. Singurul pe care il stiam, pe Costache Negri, s-a inchis de ceva vreme iar matroana sefa a fost trimisa la judecata. Printre altele, si pentru trafic de minori. Imediat dupa arestare, o alta subalterna a vrut sa redeschida "barul" si sa continue activitatea iar dupa ce barul n-a primit aprobare de functionare decat pana la ora 22, a renuntat la idee. Si a mutat stabilimentul pe strada Ocnei, vis-a-vis de restaurantul Max. Bordel care, se pare, ca acum nu mai functioneaza. Cel putin din ce spun vecinii.
Jeanina a vorbit cu mai multi vecini de pe Costache Negri si de pe Ocnei. Si, cum era si normal, cu taximetristii. Ca astia le stiu pe toate, mai ales in domeniul cu pricina. De curvarasaiul de langa Apollo, pe Teclu, stiam si eu. Dar pare-se ca sunt mai multe, cel putin din cate spun taximetristii.
Anyway, eu m-am pronuntat intotdeauna pentru legalizarea prostitutiei. In primul rand din punct de vedere al igienei. Pentru ca prostitutia de parcare este aproape sinonima cu un focar de infectie. Iar grosul aici este concentrat. Pentru ca prostituatele de lux isi fac meseria in alte conditii. In al doilea rand, eu nu vad prostitutia ca o infractiune. Probabil contravine bunelor moravuri insa e o activitate voluntara. Femeile din breasla nu se vand accidental, ci perfect constient. Pentru ca se castiga bine. O prostituata de parcare castiga intre 1.5 si 3, poate chiar 4 milioane pe zi. Intr-o luna de lucru de 22 de zile, ca tot omul, face intre 30 si 80 de milioane, care-s bani, oricum ai privi situatia. Tocmai din acest motiv nu se angajeaza pe salarii de 5-8 milioane in meserii fara pregatire. Si daca incep acest drum din disperare il continua pentru ca e o buna sursa de venit. Iar statul isi poate lua partea leului impozitand aceasta activitate. In plus, si aceste femei ar avea conditii mult mai bune. Totusi, cabinele de tir nu ofera un prea mare confort.
Dintr-un alt punct de vedere, la editorialul pe care l-am scris azi, Camelia Blaga a exprimat o parere foarte intemeiata. Ea considera ca si clientii au aceeasi parte de vina pe care o au si persoanele care practica prostitutia, si nu neaparat femei. Pe principiul "fara cerere nu exista oferta", punctul ei de vedere este intemeiat. Eu cred ca fiecare om este liber sa faca ce il taie capul. Iar daca asta inseamna sa apeleze la prostituate, treaba lui. Nu vad niciun aspect infractional in chestia asta. Poate n-o fi pe gustul majoritatii, dar e o expresie a libertatii. Atata timp cat nu provoaca un rau, de ce-ar fi supus vreunor sanctiuni.
Si, de final, se considera fapta de prostitutie in momentul in care o femeie (sau un barbat) intretine relatii sexuale pentru a-si asigura cele necesare traiului cotidian. Cam asa suna textul de lege care incrimineaza prostitutia. Un romanism, daca ma intrebati pe mine. Un paragraf de-a dreptul imbecil, care in niciun caz nu ajuta la incriminarea persoanelor suspecte de prostitutie si taie craca de sub picioarele politistilor. Practic, ca sa demonstrezi o fapta de prostitutie, ar trebui sa filezi persoana respectiva, sa o urmaresti cand face sex, cand ia banii pentru asta si cand intra in alimentara. Daca cumpara salam si cartofi ii pui catusele. Daca isi cumpara vopsea de par si mop de sters podeaua te faci ca ploua. Sau daca isi da toti banii pe o pereche de papuci de la Deichmann sau un ceas Cartier din mall. Fuckin idiots...

Campionii parcarilor

N-am atatea emotii in trafic cat am cu parcarile. De bine de rau, cand sunt in masina ma mai feresc, mai trag de volan stanga-dreapta sa mai ocolesc vreun viteaz al traficului, dar cand las masina singura in parcare chiar am emotii. Ca n-ar fi nici prima nici ultima pe care o gasesti dimineata zgariata sau indoita doar pentru simplul fapt ca instructorii nu mai fac poligon si trimit pe fietecine la examenul de permis, fara sa aiba habar cum se face o parcare. Ieri i-am gasit pe campionii parcarilor din Romania. In fata liceului Gheorghe Lazar. Prima mea impresie a fost ca Dacia a lovit camioneta. Si m-am dus sa vad de aproape. Intre aripile celor doua masini nu puteai sa bagi un deget iar rotile erau atinse. Parcare perfecta. Dementa, dar perfecta. Ne-am dat noi cu presupusul, care a parcat primul, care al doilea, daca erau prieteni si si-au facut o gluma sau daca erau ceva vecini irascibili si satui unul de altul. Cert e ca la 10, cand am terminat cu baschetul, camioneta plecase. Clar ca m-am dus la Dacie sa vad daca l-a zgariat. Nici urma. Campioni, baietii, nu gluma.

Aquapark la Vurpar

Ca tot povestea Adela cum e la Aquapark-ul din Brasov, s-a deschis un nou Aquapark la Vurpar. Chiar de la inaugurare, vurparenii si locuitorii localitatilor adiacente deja faimoasei comune sibiene s-au inghesuit cu mic, cu mare, la prima balaceala din cel mai modern Aquapark din judetul Sibiu. La finalul zilei au fost inregistrate 82 de interventii medicale, majoritatea pentru a pune copci curajosilor care au sarit cap in bazin. De asemenea, s-au administrat si doua clisme celor care au preferat sa sara bomba.
Si asta nu e tot... mai are Nosfer cateva dume tari

seXu

stiam io ca X-ul din tudor_X vine din seX. Si ca urmare, x-ul face un concurs pe masura. da premiu un mouse pad cu gel celui care vine cu o idee inedita de promovare a unui produs folosindu-se de sex. no, concursul asta ar trebui sa va faca placere.
Eticheta X-ului asteapta porcosenii, vise erotice neintruchipate s-alte cele. important e sa fie s-un produs prin zona

Vechi proverb tibetan

Daca femeia ar fi buna, si Dumnezeu ar avea una.

Unii risipesc, altii cauta

In timp ce noi ne batem joc de apa de la robinet, alte tari organizeaza campanii de publicitate pentru a aduna bani ca sa rezolve problema apei potabile in Africa. Ideea campaniei belgienilor este foarte simpla. Fara ca realizatorii de emisiuni sau invitatii lor sa stie despre ce e vorba, un copil de culoare aparea din senin in studioul de televiziune.
continuare

De unde dracu le tot scot?

Deja ma inerveaza astia. Au creat o adevarata isterie, oameni disperati ca n-au bilete, si tot scot cu taraita, inca o mie, inca o mie, inca o mie. Stau si ma intreb daca o sa trebuiasca sa-l iau pe Deleanu in carca ca n-o sa avem loc pe gazon. Organizatorii au scos la bataie doua seturi de 1000 de bilete, unul pentru Metallica, altul pentru Iron Maiden.

Pentru show-ul Metallica se vor pune in vanzare inca 1000 de bilete, in diferite zone: Gazon A (180 lei), Gazon B (100 lei), Tribuna 1 – Sector F(250 lei) si Tribuna 2 – Sector B (180 lei). Acestea vor fi disponibile incepand de joi, 17 iulie, ora 00.00, pe www.myticket.ro. Pentru concertul Iron Maiden se vor pune in vanzare inca 1500 de bilete in Gazon A (130 lei), care vor putea fi achizitionate incepand de sambata, 19 iulie, de pe www.myticket.ro (ora 00.00) si din magazinele Diverta (sambata dimineata). Alaturi de aceasta suplimentare, pentru Iron Maiden mai sunt inca disponibile bilete si in Gazon B si in tribune. La concertele Metallica, Lenny Kravitz si Iron Maiden, din cauza aglomeratiei si a temperaturilor foarte ridicate, va fi interzis accesul copiilor sub 10 ani in zonele Gazon A si Gazon B. Parintii care au cumparat deja bilete in aceste zone rugati sa contacteze serviciul de ticketing la numarul de telefon 0722 704 191 sau la adresa de e-mail office@myticket.ro pentru a li se returna valoarea biletelor.

Stire preluata de pe Metalhead.ro

Acu, vin si eu cu o intrebare de bun simt. Cine isi ia copilul sub 10 ani la concertul Metallica. Eu am lasat-o pe Simo acasa, tocmai din acest motiv. Ce sa caute un copil, si la o asemenea varsta, la un concert de genul asta. Basca, la varsta asta, nici berea nu-i place. Hmmmm... sau? Teo, nu cumva tu-ti iei copilul cu tine, sa nu cumva sa rateze unica ocazie?

Si inca nu le-am vazut pe toate...

S-au deschis noi orizonturi. Gigi Becali si teoria lui Darwin au apus. Au devenit minusculi si ridicoli. Detronati din topul tampeniei si prostiei si fara vreun drept de a reocupa locurile fruntase. Banuiesc ca stiti pasiunea mea pentru Britains got Talent. Ei bine, n-are nicio legatura. Eh, poate una vaga. America got Talent. Cu David Haselhoff si Sharon Osbourne in juriu, alaturi de britanicul Piers. Un show identic ca si format, complet diferit din punctul de vedere al oamenilor care participa. Pe scena, doua romance. Ocose, ingamfate, infumurate, viitoare proprietare a unei statui din marmura in satul lor natal, Veseus (sa ma ierte toti veseusenii, dar asta e primul nume care mi-a venit in cap). Cele doua dude penibile au dat rateu in Romania. Dar au crezut ca dau pe Spate toata America. De ce? Pai... pentru ca sunt gemene si americanii n-or vazut in viata lor asa ceva, pentru ca le zboara tatele din sutien si au culoarea centurii tatuata pe buze. In Romania le chema Indigo. Nu si-au schimbat numele, ca doar e un brand. Au luat brandul si s-au dus peste Ocean sa il faca de cacat. Iar voi, cei care credeati ca mai rau decat o duceau pe scenele din Romania nu se poate, va inselati. Dracu stie ce-o fi fost in capul juriului. Au pus botul la chestia cu "visul american"? I-a convins vulgaritatea celor doua patachine? Explicatii or fi multe, mie nu-mi vine niciuna in cap. M-a luat cu sila...


America got talent- fetele de la indigo , romania
Vezi mai multe video Haioase »
P.S. Pentru mine, expresia "le-am vazut pe toate" a disparut din vocabular

Daria are nevoie de ajutorul nostru

Cand e de ras, radem, cand trebuie sa fim seriosi, trebuie. O fetita in varsta de 11 luni are nevoie de ajutorul nostru. Fundatia Edelweiss ne-a contactat la redactie cu un anunt umanitar.

Daria are doar 11 luni şi suferă de o formă severă şi extrem de rară de hipercolesterolemie având colesterolul LDL de aproape 1000 mg/dl (valorile normale sunt intre 50 si 100 mg/dl), fapt pentru care are nevoie de o intervenţie chirurgicală în străinătate al cărei cost este de 85.000 de euro.
Speranţa de viaţă a unui tânăr care are colesterolul de 500 mg/dl este de 20-30 de ani, a unui bebe care are colesterolul de 1000 mg/dl ... nu vrem să ne gândim, pentru că Daria cu ajutorul bunului Dumnezeu, al nostru, al rudelor, al prietenilor, al colegilor şi al dumneavoastră va strânge aceşti bani.
Cred cu convingere ca noi, impreuna putem sa salvam acest minunat copil de la moarte.
Fiecare dintre noi poate sa isi aduca aportul individual in reusita acestui caz.
Fundatia Edelweiss va multumeste pentru faptul ca ati acordat cateva minute mesajului nostru. Pentru mai multe detalii aveti urmatoarea adresa unde sunt incluse si datele de contact:
http://dariasarbu.uv.ro/site


Daca puteti, dati mesajul mai departe si faceti tot ce va sta in putinta sa dati fetitei o mana de ajutor

Amante, in alta parte

Daca vede Brylynskoaia postul asta, m-am fript. Iar dorm cu Tanase si cu Uratica in balcon. Dar nu ma pot abtine. Prea e haios. Asteptand sedinta de redactie, ce-mi da mie prin cap. Sa ma uit pe trafic.ro, sa vaz cam cum ajunge lumea pe blog. Astia putini, cati sunt. Ce cauta ei de ajung aici?
In 9 iulie, un nene (ma gandesc ca nu era o doamna, desi ar fi fost misto sa fie asa) deschide google si da un search. "Vreau amanta". Langa el, "Vreau viceprimar". Oare le dorea 2 in 1?

Probabil dezamagit, omul pleaca. Se gandeste bine 24 de ore si isi ia din nou inima in dinti. Revine in 10. "Vreau amanta". Ok, dar io nu te prea pot ajuta. Decat maxim cu un sfat, dar si ala in privat, nu asa, in vazul tuturor.

Si bag sama ca nu i-a luat prea mult. Cat de greu sa fie sa-ti si gasesti o amanta? Trei zile i-au fost suficiente omului meu. In 13, da un search: "Weekend cu amanta". Ei bine, aici te pot sfatui. Albota, Germisara, cate si mai cate... Si ca tot suntem in 13 iulie, ba, care esti ala cu nationala de baschet filmata la dus? Obsedatule, hihihihi

Intr-un apoteotic final al searchurilor, dau peste altul fooooarte interesant. "m-am operat la polisano la colon". De ce-ar cauta cineva asa ceva pe google? Variantele ar fi, lipsa unui semn de intrebare, poate persoana respectiva nu e prea sigura ca s-a operat, sau a pus un post gresit. In loc de blogger l-a pus pe google.

Il astept pe domnul cu amanta sa ne povesteasca despre weekendul romantic (da Doamne sa fie o doamna)

Rock`on

Ca di ce n-am apucat sa rasfoiesc pe`ndelete printurile de la Cannes. Pai pentru ca ma astepta Helloween pe Municipal. Cum sa lipsesc io la intalnirea cu roackerii din toate colturile. Am sarit peste Kreator si Testament, ca nu ma prea omor cu astia durii, is mai soft de felul meu. Dar nu puteam sa ratez Helloween. Apropo, m-am vazut la concert cu Alin, basistul de la Cargo, devean de-al meu, venit si el sa vada trupa. Apai daca el a fost incantat, eu ce mai pot spune. Am trait o ora cu teama ca nu vor canta I Want Out si ca n-o sa pot sa ma laud Anisoarei, prietena si colega mea din 1-12 cu care ne scuturam pletele prin clasa a 10. Au cantat-o chiar la urma, asa, sa ne tina pe toti in tensiune. Lume super ok. N-am mai fost demult la concerte de calibrul asta dar imi aduc aminte ca ne calcam pe picioare unii pe altii, ne mai dadeam cap in cap cand agitam podoaba capilara. Mi-a parut rau ca o asemenea trupa a concertat in fata unui public atat de putin numeros, dar pe de alta parte, s-a strans si in public doar creme de la creme. Concert fain, muzica buna, lume pe masura. I-a placut chiar si Simonei, pentru care Guns e apogeul rock-ului si restul grohaieli. Ca sa vezi cat de mare e diferenta intre o formatie pe scena si un album pe caseta sau CD. Banuiesc ca de acum incolo nu mai schimba CD-ul in masina cand incepe Keeper of the Seven Keys. Deci, Helloween checked, de abia acum urmeaza greii. 23 - Metallica, 4 - Iron Maiden. Daca mai apuc si ACDC le-am facut pe toate.
Poze de la Silvana. Are vreo 2000 dar inca nu le-a urcat pe net. Urmeaza in curand.

De la Cannes citire

Ca deobicei, la o luna dupa ce se decerneaza premiile de la Cannes pentru publicitate ma intalnesc cu amicul Ghisoiu pentru o vizionare si una, doua sau trei sticle de vin. La o luna, ca-s io un puturos si nu ma dau plecat din casa. Si ne uitam la cele mai bune reclame, pe care le discutam si intotdeauna sfarsim prin a decreta, sub aburii bahici, ca ideea este singura care conteaza. Restul e tacere... hahahaha. Fata de anii anteriori, la reclamele din 2008 n-am mai ras chiar asa pentru ca am observat ca partea sociala incepe sa acapareze din ce in ce mai mult si din piata de publicitate. Campania facuta de Times of India a luat cam tot ce se putea lua, la toate categoriile la care putea lua. Interesanta, dar nu printre favorite. Campania facuta de spanioli pentru tratarea cancerului de col uterin, de-a dreptul impresionanta. Vaccinarile impotriva cancerului au crescut cu 558% in urma acestei campanii. Dureroasa, dar adevarata. Cel mai mult mi-a placut insa campania facuta de Studio Brussel, Music for Life. Pentru APA POTABILA, daca va vine sa credeti. Ideea, din nou, foarte simplista. Toti prezentatorii TV au in fata un pahar cu apa. Banal, nici nu il mai remarcam. Fara ca nimeni sa stie de idee si campanie, in timpul emisiunii in direct, un copil de culoare intra in fuga in emisiune si sorbea dintr-o inghititura apa din paharul de pe pupitru, dupa care disparea. Nici prezentatorii nici invitatii nu aveau nici cel mai mic habar. Trei zile a durat faza cu pustiul, dupa care realizatorii campaniei au explicat. Strang fonduri pentru apa potabila in Africa. Rezultatul vorbeste de la sine. In 6 zile au adunat din donatii peste 3.3 milioane de euro. Smart move. Priviti si luati aminte.

Pe litoral, la noi

10 ani, daca nu si mai bine de atat, veneam in fiecare an timp de 18 zile cu bunica mea la Ocna Sibiului. Ea cu bilet de tratament, eu cu bilet de insotitor, desi aveam 5 ani la prima sosire. 18 zile extraordinar de faine. Balaceala, padure, aer curat, mai faceam si niste aerosoli. Drept, pe atuncea Ocna n-avea habar de ce inseamna investitii, evolutie, tehnologie. Erau doar cele 10 vile pastorite de tov. Ceausescu, dintre care Vila 5 special rezervata pentru o eventuala venire a sa. Am stat la Vila 5, camera 5, foarte frumoasa. De-a lungul anilor am apucat sa stam cam la toate vilele si mi-a parut tare rau cand au demolat vila 10, pavilionul din dreapta strandului. Oricum ar fi cazut, la un moment dat, dar cu parerea de rau tot am ramas.
Acum, Ocna e impartita in trei. La Lacuri, hoarda. Cu mic, cu mare, puradei, burtosi, studenti, pensionari, toate categoriile sociale. Intrare moca, 6 lei, variante de papa cate incap. Dar e cam obositor. Mult prea multi comercianti, palarii, umbrele, colace de baie, toate prostiile din lume. Pe mine ma cam obosesc.
La Motanu, la strandul sarat, e cel mai ok, din punctul meu de vedere. 13 lei intrarea, nici scump dar nici ieftin, loc de parcare si sezlong. Asta daca esti in primii 200. Daca nu, stai pe nisip cu paturica. Fata de anii trecuti e mult mai curat, in ciuda faptului ca sunt putine cosuri de gunoi, si nu mai miroase a namol. Din pacate, variantele de papa sunt putine si deloc satisfacatoare. Portii mici si scumpe. Noroc ca berea la halba e ieftina.
Si apoi, la Fitze. Complexul facut de Kirschbaum e destinatia ideala pentru cei cu masini peste 10 mii de euro. Blonde cu silicoane si slipi tanga, bolizi ultimul racnet, 300 de mii intrarea pentru o amarata de piscina. Unora le place, eu nu ma dau in vant. Si ca sa va dati cel mai bine seama, cititi articolul lui Teo despre cum se parcheaza un Ferarri pe aleea de la Ocna.

Nicio intalnire fara bere

Sa stai langa niste necunoscuti despre care stii cam tot. Cam asa arata o intalnire de bloggeri. Pe scurt, online-ul a prins viata pentru vreo trei ore, pe terasa la Amber. Si se mai putea prelungi, dar asa, pentru o prima intalnire a fost super ok. Mai specialisti, mai nacadai, ca subsemnatul, bloggerii sibieni sunt de gasca. S-a ras, s-au facut glume pe seama unora si altora, nimeni nu s-a suparat. A fost interesant si faptul ca nu ne-am asezat pe gasti, ziaristii intr-o parte, specialistii in alta, ci am convietuit dupa toate regulile bloggingului, separat dar impreuna. Eu unul sunt prezent si tura viitoare, dar fara masina ca numa pofta mi-am facut cu o halba de bere.
P.S. In poza impart cu Laura banii ramasi de la nota de plata. Apropo, a fost prima masa cu mai mult de cinci persoane la care au ramas si bani de bacsis. Sa mai zica lumea ca bloggeri o duc rau.
P.S. 2. Daca vrei mai multe poze, Silvana a rupt declansatorul cu cate poze a facut.

Căţe

Ade l-a gasit pe Căţe şi acum îi caută un stăpân. Orice ajutor e binevenit.
Povestea lui Căţe aici sau aici

La stat, totul la stat

De la centura am plecat acum o seara la o discutie ipotetica dar interesanta in fapt. In loc sa asteptam atatia ani ca o firma privata, aleasa de stat, sa construiasca centura, de ce n-ar fi facut chiar statul acest lucru? Din miliardele de euro date unor privati sa cumpere cateva sute de utilaje, sa le dea in administrare Drumurilor Nationale care sa construiasca in regie proprie centurile pentru orasele care au nevoie.
continuare

Darwin a avut dreptate

Incepand din acest moment nu mai cred in conceptia imaculata. Sunt pentru teoria lui Darwin 100%. Ne tragem din maimute. Deobicei nu-mi place sa promovez specimene de-astea, pentru ca locul lor e la margine, pe banca ignoratilor, dar maimutareala asta nu trebuie ratata. Uuuuuaaaaaaaa

Asa conducatori, asa tara

Inca una descoperita de Jeanina. Dupa episodul cu pepenii reclamati la OPC, a mai dat de o stire care mie mi se pare geniala din punctul de vedere al ziaristului dar o jignire din punctul de vedere al cetateanului. Comisarul sef al Garzii de Mediu are podul plin de mizerii. Daca ar fi doar podul lui, n-ar fi cine stie ce mare problema. Insa vecinii lui se plang de mizerie si in plus, toate nimicurile aruncate prin pod sunt aproape de conducta de gaz si oricand ar putea lua foc.

Stirea completa:
Cutii goale, hartii, sticle de plastic ingusteaza trecerea pe scara care urca in pod. O canapea veche, covoare facute sul pline de molii, piese de mobila acoperite de multe straturi de praf si o gramada de resturi care se pot numi gunoi. Acesta este podul "aglomerat" al unei case de pe strada Tribunei in care locuiesc familiile Lupean si Vasilescu.
continuare

De ce sa ne mai miram ca lumea isi arunca gunoaiele pe unde apuca, sa ne revoltam ca la Curmatura e mega mizerie dupa fiecare duminica petrecuta la gratare, cand oamenii care ar trebui sa faca ordine in domeniul asta nu sunt cu nimic diferiti. Cu rezerva ca omul si-a facut mizerie in propria curte, nu in spatiul public. Strange...

Jocuri online

De plictiseala sunt numai bune. Asta pana te prind. Amicu` Oaie povestea acu vreo 2-3 ani de Travian. Si de cum pierdea el noptile si facea fel de fel de aliante cu alti jucatori din tari straine si stapanea serverele ca un domnitor ce este. Si mi se parea asa o mare prostie, chiar timp pierdut de-an pulea. Ca un facut, la redactie tocmai descoperisera si restul Travianul si m-am bagat si io, sa nu ma simt exclus din gasca jucatorilor. Am jucat un server aleator, am trecut pe speed, un server care se misca mai repede, dupa cum ii zice si numele. Primul a fost cam ca slapul, ca nu pricepeam mai nimic. La al doilea server m-am trezit insa ca Oaie. Imi puneam ceasul sa sune cand stiam ca ma ataca unul sau altul, faceam si desfaceam aliante. Si cocos cum eram, m-am trezit cu vreo 10 calare peste mine, atacau la mine ca turcii la Rovine. M-au zburat intr-o saptamana. Si de-atunci, pas cu Travianul. Drept ca pe asta l-am jucat cu pohta dar acu parca nici unul nu mi se mai pare interesant. Si primesc mailuri aproape in fiecare zi. De la Bitefight, de la un gen de travian dar care se petrece in spatiu. Draci, laci, toate prostiile de jocuri.
Dar acu a aparut unul nou, construit la un metru in spatele meu de Laurentiu. Si e mult mai misto decat celelalte, in sensul ca e mai complet, cu optiuni mai multe. E lansat de curand dar pare mult mai interesant. Inca nu m-am apucat sa joc, ca sa nu-i dau satisfactie Parnicosului, dar jocul promite. Il gasiti pe adresa http://heybit.com/. Asta daca va plictisiti la lucru si nu va sufla seful in ceafa.
Ce alte jocuri mai stiti? Ceva variante interesante? Eu caut un joc sa nu-mi ocupe foarte mult timp, sa nu fie nevoie sa stau online asteptand sa atac sau sa fiu atacat ci cand am cinci minute libere, sa pot intra, ma relaxez un pic si ma intorc la treaba. Ca un meci de FIFA dureaza cam 15 minute, si ii cam mult. Pierd prea mult timp.

Si facui s-un fotoblog

Prea era Silvana fara de concurenta printre bloggerii sibieni care mai dau si click-uri la aparate. Asa ca ii dam de lucru, altfel i-o ia concurenta inainte. Am facut un fotoblog ca-i pacat de pozicile astea frumoase facute prin toate colturile patriei si-ale lumii. Am imprumutat denumirea si ideea de la Nunu , cel care a creat Jocul de-a lumina si a invatat zeci de oameni tainele aparatului de fotografiat. N-avem pretentia ca suntem profesionisti ci doar amatori de frumos. Jocul de-a lumina este deschis tuturor celor care vor sa contribuie la o colectie de fotografii inedite.
Jocul de-a lumina a depasit de curand si conceptul de idee. Intr-o expozitie, vernisata la Galeriile de Arta din Deva, la care au participat patru fotografi, Vladimir "Nunu" Brylynski, Ioana Lupu, Alin Bena si eu. Si cu siguranta nu va fi ultima expozitie de acest gen. Daca doriti sa publicati fotografii pe blog, cu cel mai mare drag.
Fotoblogul e disponibil pe adresa http://jocul-de-a-lumina.blogspot.com/

Cum de mâncăm noi... căcat

Îmi aduc aminte, când eram mic, că mâncarea avea gust. Cumpăram roşii zemoase, ardei dulci, pepeni galbeni parfumaţi şi zaharoşi, lubeniţe roşii cu inimi pe care ne băteam tot timpul, aşa de dulci erau. Ţi-era mai mare dragul să mânânci fructe şi legume, chit că erau pline de pământ. Mergeam dimineaţa la pescuit pe malul Mureşului şi intram prin piaţă, juleam un pepene şi-i lăsam 5 lei moşului în loc şi îl devoram până să ajungem să aruncăm undiţa în baltă. Cu amintirile am rămas.
Unde naiba sunt toate legumele astea bune, cu gust? Au dispărut aşa, din senin? În piaţă toate strălucesc. Nectarinele au un luciu zici că-s date cu lac, de frumoase ce sunt. Lubeniţele sunt mari şi grase, pe roşii poţi patina de netede ce sunt. Şi când le tai, zici că muşti din sulul de hârtie igienică. E cam acelaşi gust.
Plec cu toată povestea de la un articol scris de Jeanina, colega mea, în Sibiu Standard. Un sibian n-a mai rezistat să muşte din hârtia igienică şi s-a dus la OPC, să reclame vânzătorii de pepeni care vând lubeniţe aduse din Turcia dar le prezintă ca fiind de Dăbuleni, raiul pepenilor pe pământ. No, or auzit şi ţiganii de marketing. Că, vorba lui Pops. Nu contează adevărul, contează puterea de convingere. Şi aşa a aflat toată lumea ce se ştia de o grămadă de vreme. Cum sunt eliminaţi producătorii locali, care vin cu roşii şi pepeni cultivaţi în grădină, de şmenarii care ştiu să facă bani din asta. Pepenii sunt aduşi din Turcia, trataţi cu dracu ştie ce substanţă care îi face să reziste mai mult. În concluzie, importator-exportatorii îşi permit să ţină pepenii în soare două-trei săptămâni în timp ce amărâţii din Oltenia îi aruncă după 5-7 zile. Timp în care comercianţii aşteaptă. Să se strice marfa altora ca să rămână singurii din piaţă. Başca faptul că mafia merge şi mai departe încât şmenarii au locuri chiar la intrare în timp ce produsele cu adevărat bune sunt ascunse undeva în fundul pieţei. Şi uite aşa, în loc să mâncăm noi roşii inimă de bou sau pepeni crescuţi în soare şi nu în incubator, mâncăm căcaturile aduse de alţii de prin ţări bananiere care exportă pe bandă rulantă nişte fructe şi legume crescute strict pentru profit.