Un devean pentru Guiness Book - articol din Hunedoreanul

Fanii echipei CSU Sibiu au jucat sambata si duminica cel mai lung meci de baschet din Romania, care a durat 24 de ore, la Sala Transilvania din orasul declarat capitala europeana 2007. Aceasta a fost, de fapt, o simulare pentru o partida care se va desfasura intre 2 si 5 august si cu care baschetbalistii vor sa intre in celebra Guinness Book.

Mai mult cu 12 ore

In echipa recordmenilor s-a aflat si un devean de 27 de ani, care este jurnalist la o publicatie sibiana. Bogdan Brilinsky este si selectionerul echipaei ce isi propune sa intre in Cartea Recordurilor cu un meci de baschet de 72 de ore.
Ideea recordului mondial s-a nascut dupa ce fanii echipei CSU Sibiu, organizati in Asociatia "Al 6-lea jucator", au descoperit pe internet un filmulet despre o echipa de japonezi care a jucat baschet, anul trecut, timp de 60 de ore si trei secunde. "E suficient sa jucam 61 de ore fara intrerupere pentru a dobori actualul record mondial, dar noi vrem sa-l depasim cu 12 ore, ca sa fim siguri ca vom fi cei mai buni", afirma deveanul Bogdan Brylynski.

6.000 de aruncari la cos

In inedita competitie s-au inscris 45 de tineri, sportivi amatori, cu varsta cuprinsa intre 16 si 30 de ani. Dintre ei, doar 24 vor fi selectati sa participe la meciul-record mondial. Meciul-simulare, care a durat de sambata de la ora 11.15, pana duminica la ora 11.15, jucandu-se 24 de ore fara intrerupere, a fost organizat pentru ca temerarii sa afle daca intre 2 si 5 august vor fi in stare sa doboare recordul detinut de Japonia. Inainte de a intra pe teren, fiecare participant a fost supus unor teste medicale si psihologice la un laborator de medicina sportiva.
Partida de baschet de sambata si duminica, care este si cea mai lunga jucata vreodata in Romania, a avut loc la Sala Polivalenta "Transilvania" si s-a incheiat cu scorul de 892 la 792. In timpul acesteia, jucatorii au aruncat la cos de peste 6.000 de ori. Comparativ, intr-o partida obisnuita de baschet, care are patru reprize a cate 10 minute, o echipa poate inscrie in jur de 100 de puncte. Simularea de o zi s-a incheiat si cu renuntarea unuia dintre jucatori de a participa la partida care va debuta pe 2 august.
Cele doua echipe, "Albastrii" si "Albii", nu au parasit nicio clipa sala sportiva pe toata durata celor 24 de ore si au respectat, pe langa regulile baschetului, si cateva conditii speciale: niciun jucator nu a putut parasi incinta de joc mai mult de cinci minute, toti au mancat si au dormit in apropierea terenului si au avut o pauza de odina de patru ore, o data la opt ore. Aceleasi conditii trebuie indeplinite si in august, la meciul pentru doborarea recordului mondial, cand organizatorii spun ca in sala vor fi prezente personalitati din lumea sportului, printre care cunoscutul comentator sportiv Cristian Topescu si presedintele Federatiei Romane de Baschet, Carmen Tocala.

Reguli Guinness

De cum le-a venit ideea meciului-record, fanii CSU Sibiu i-au contactat pe reprezentantii Guinness Book, care le-au trimis un set urias de reguli ce trebuie respectate cu strictete pentru ca eventualul record sa poata fi omologat. In primul rand, trebuie respectate regulile baschetului, spune Bogdan Brylynski.
"Cinci jucatori pe teren, plus sapte rezerve pentru fiecare echipa. Numarul jucatorilor dintr-o echipa poate scadea pana la trei. Sub trei jucatori se intrerupe jocul. La meciul pentru doborarea recordului mondial vor participa 24 de jucatori. Numarul lor trebuie sa fie acelasi si la finele partidei. Nu ii poate inlocui nimeni in cazul in care patesc ceva", explica deveanul, care se ocupa si de pregaztirea fizica si psihica a baschetbalistilor amatori, impreuna cu Flaviu Stoica, fost antrenor al echipei de baschet CSU Sibiu in anii '80-'90.
Meciul-record va fi arbitrat de doi arbitri, care se vor schimba prin rotatie, la fiecare patru ore.
La partida care va incepe in 2 august va fi prezent in permanenta cel putin un martor, care poate fi reprezentant al autoritatilor locale ori judetene, politist, medic etc. Organizatorii meciului trebuie sa completeze foaia de joc in care vor fi consemnate faulturile, cosurile marcate, respectarea de catre jucatori a regulilor impuse de Guinness Book. Martorii prezenti in sala vor semna dupa fiecare adnotare facuta de organizatori in foaia de joc in perioada in care cei dintai au asistat la partida.

Orice amanunt trebuie filmat

Regulile Guinness Book implica existenta permanenta a unui cronometru in timpul celor trei zile de baschet fara intrerupere, afirma selectionerul jucatorilor care vor incerca sa depaseasca recordul. Cronometrul va arata ora reala, dar si timpul scurs pana la finalul celor 72 de ore de joc, adauga Brylynski.
De asemenea, inceputul partidei, inceputul si sfarsitul fiecarei pauze, momentul doborarii actualului record dar si acela in care se va incheia meciul trebuie filmat, in toate aceste imagini urmand sa fie vizibil cronometrul inregistrand ora reala. Pe langa imagini, martorii semneaza foaia de joc care va ajunge la Cartea Recordurilor si in care vor fi consemnate absolut toate evenimentele care se vor derula in sala pe durata celor trei zile.

Cat timp pot dormi jucatorii

Fiecare participant la record isi va aduce in sala un sac de dormit, saltelele urmand a fi puse la dispozitia baschetbalistilor de catre organizatorii evenimentului.
"Pentru ca efortul sa fie impartit in mod egal intre toti participantii la meci, a fost intocmit un grafic in care sunt stabilite toate schimbarile intre jucatorii din teren si cei de pe banca de rezerva, dar si orele de somn la are dreptul fiecare", mai spune deveanul, exemplificand ca jucatorii care stau opt ore pe teren sau pe banca de rezerva pot dormi timp de patru ore, prin rotatie.
Cu alte cuvinte, cand primii patru baschetbalisti au intrat in pauza de somn, pe banca de rezerva mai raman doar trei, care ii schimba, tot prin rotatie, pe cei cinci aflati pe teren. Cei care se trezesc, ii inlocuiesc apoi pe cei din teren. Fiecare participant joaca timp de 10 sau 20 de minute, apoi sta pe banca de rezerva alte 10 minute, dupa care revine pe teren.

Trei mese pe zi

Alimentatia jucatorilor in timpul partidei va fi urmarita la fel de strict de catre medicii lotului national de canotaj. Baschetbalistii vor manca de trei ori pe zi, iar meniul cuprinde piept de pui la gratar, orez si salata, urmand ca seara sa primeasca in plus un ou "ochi", afirma Bogdan Brylynski. Pe langa acestea, vor primi si cate o jumatate de banana si patru mere, de patru ori pe zi, apoi o serie de vitamine si propolis. Odata cu fructele, fiecarui jucator ii va fi administrata si o jumatate de tableta de glucoza.
"La capitolul lichide, o sa bem un amestec de miere cu apa si cu vitamine, dar si un lichid de culoare verzuie, cu un continut bogat in vitamine. Acesta din urma se bea la iesirea din teren, iar portia este o jumatate de pahar. La cel cu miere nu exista restrictii, dar trebuie evitate excesele, caci altfel vom sta mai mult la toaleta ecologica decat pe teren", spune deveanul, adaugand ca in timpul celor 24 de ore cat a durat simularea recordului s-au baut 600 de litri de apa.
Medicii vor fi, la randul lor, prezenti in sala tot prin rotatie, timp de cate patru ore.

Pretul recordului

Toate cheltuielile pe care le implica partida care va debuta pe 2 august la Sala Polivalenta "Transilvania" din Sibiu provin din sponsorizari, potrivit lui Brylynski: "Consiliul Judetean ne-a oferit gratuit sala de joc, iar sponsorul principal este o reprezentanta auto din Sibiu".
Deveanul, care se numara si printre organizatorii ineditului eveniment, nu poate face un calcul exact asupra cifrei totale la care vor ajunge cheltuielile pentru doborarea recordului mondial. El afirma doar ca mancarea si bautura costa in jur de 2-300 de euro pe cap de jucator.
Intrarea in sala de joc va fi libera in cele trei zile cat va dura meciul, mai spune Brylynski, deci publicul amator de baschet poate asista la incercarea de doborare a recordului mondial. Sala Polivalenta din Sibiu are o capacitate de 2.500-3.000 de locuri.

Dus si toalete ecologice

In timpul meciului de baschet prin care sibienii vor sa doboare actualul record mondial niciunul dintre jucatori nu are voie sa paraseasca parchetul salii pe durata celor 72 de ore in care se va desfasura partida, spune Bogdan Brylynski. Exceptie fac pauzele. Guinness permite o pauza de cinci minute la fiecare 60 de minute jucate. "Pauzele respective se pot cumula. De pilda, daca joci sase ore continuu, poti lua o pauza de 30 de minute, timp in care poti parasi parchetul, dar nu si incinta salii de joc", explica deveanul. El mai spune ca jucatorii pot merge la baie ori pot face un dus in timpul pauzei, specificand insa ca aceasta va fi luata de toti jucatorii in acelasi timp. Deci, in pauza, nimeni nu joaca. Pentru situatiile de urgenta, in apropierea spatiului de joc vor fi instalate toalete ecologice.
In timpul celor 72 de ore, cat si-au propus sa joace, baschetbalistii amatori au la dispozitie doua mingi pe care le pot schimba intre ele, si vor purta trei randuri de echipament, pe care vor fi scrise atat numele jucatorului, cat si al sponsorilor care sustin financiar ineditul meci.

Cine este "Al 6-lea jucator"

Asociatia "Al 6-lea jucator" a fost infiintata din dragostea fanilor pentru baschet si din dorinta de-a promova baschetul sibian, scrie pe site-ul oficial al asociatiei, care are pana acum 47 de membri activi. Asociatia, al carui presedinte este Claudiu Hila, a organizat o serie de actiuni printre care: achizitionarea de materiale menite sa sustina si sa incurajeze echipa de baschet CSU SIBIU, cadouri pentru jucatori cu prilejul aniversarii acestora, un forum al suporterilor, un site si o revista dedicate baschetului sibian.
Inainte de-a pune la cale doborarea recordului mondial, "Al 6-lea jucator" s-a implicat intr-un proiect de promovare a baschetului in scoli, organizand, impreuna cu jucatori de la CSU Sibiu, antrenamente cu elevii. In prezent, asociatia deruleaza si un proiect de amplasare in tot Sibiu a unor panouri de baschet, in spatii special amenajare ori in parcuri sau alte zone unde s-ar putea juca sportul care a facut din Michael "Air" Jordan cel mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor.

Istoria baschetului

Baschetul a aparut in 1891, cand seful departamentului de educatie fizica al Colegiului "Springfield" din Massachusetts, Luther Gulick, si profesorul de sport James Naismith au inventat un joc pentru a intretine in forma atletii in timpul iernii. Cu o minge de fotbal, ei au convocat 18 tineri, au numit capitani pentru doua echipe a cate noua jucatori si i-au invatat un nou joc "Basket Ball". In locul cosului de acum, mingea era aruncata intr-un cos pentru fructe schimbat mai tarziu cu un cerc cu plasa atarnata dedesubt. In 1906 s-a decis sa se desfaca plasa pentru ca mingea sa poata cadea. Primele mingi de baschet au fost realizate din fasii de piele, mingea din fibra fiind introdusa in 1942. In 1892, Senda Berenson Abbott, profesoara de educatie fizica la "Smith College" din Northampton, Massachusetts, a introdus baschetul si la femei. In Europa, jocul s-a raspandit la inceputul secolului XX, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904, de la St. Louis. Primele demonstratii de baschet din Romania au fost efectuate in 1920. 11 ani mai tarziu lua fiinta Federatia Romana de Baschet si Volei si tot atunci a fost organizat primul campionat regional masculin.

http://www.hunedoreanul.ro/index.php?id=22&backPID=24&tt_news=7101&cat=23&view=single_conf&cat_uid=3&conf_uid=

Campioni nationali, ne pregatim de Guiness Book

Cei 27 de tineri sibieni s-au achitat cum nu se poate mai bine de primul hop în calea doborârii recordului mondial de cel mai lung meci de baschet. Simularea de 24 de ore s-a încheiat fără nici un incident neplăcut. În plus sunt campioni naţionali în ce priveşte durata unui meci de baschet. În urma partidei vor fi selectate cele două echipe care vor intra în teren pentru a juca baschet timp de 72 de ore. Au fost peste 6.000 de aruncări şi ambele echipe au reuşit să marcheze în jur de 1.000 de puncte

Sâmbătă dimineaţa. Ora 9:30. 27 de tineri se adună în faţa Sălii Transilvania. Pentru ei urmează 24 de ore de foc, în care îşi vor testa limitele, pentru prima dată cu adevărat. Pe parchetul Sălii Transilvania se antrenează jucătorii de la CSU Sibiu. Idolii generaţiilor de suporteri care animă fiecare meci disputat acasă de echipa lor favorită. Odată adunată „trupa de şoc”, antrenorul Flaviu Stoica, preşedintele Asociaţiei „Al 6-lea jucător”, Claudiu Hila şi Ilie Mitea, directorul OPC şi unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai acestui eveniment fără precedent în România încep o şedinţă tehnică. Continuă să lucreze cu moralul celor care au în faţă 24 de ore de foc. O nimica toată în comparaţie cu recordul de 72 de ore, însă fără îndoială un pas dificil. Adio ciorbă de burtă, adio cartofi prăjiţi şi prăjituri scăldate în frişcă. Primul pas spre doborârea recordului, o alimentaţie corectă. Micul dejun dispare rapid în burţile înfometate ale jucătorilor. Brânză, roşii, ouă şi multă glucoză.

Meniul unui mic dejun ce va prefaţa o alimentaţie cu care nici unul dintre jucători nu a fost obişnuit. Cu burţile oarecum pline, se intră în sală. Pe parchetul care va ţine loc de casă şi de masă celor 27 de tineri care se pregătesc pentru tentativa de doborâre a recordului mondial.

După manual

După luni de şedinţe şi cercetări, organizatorii au stabilit un grafic de joc extrem de riguros menit să dozeze la maxim efortul pe care îl vor depune jucătorii în teren. Conform graficului, fiecare jucător intră în teren în funcţie de cât de odihnit este. La fel, cei obosiţi vor lua loc pe saltelele ce ţin locul patului de acasă pe durata simulării. Primele patru ore trec rapid şi destul de uşor. Nimic deosebit până acum. După patru ore, primul jucător intrat în teren trece pe saltea, la programul de somn obligatoriu. Din acest moment, datele problemei se schimbă. E greu să dormi când zece jucători aleargă permanent în la 2-3 metri de tine şi bat încontinuu mingea. Odihna este însă obligatorie. Cine nu reuşeşte să adoarmă se va vedea faţă în faţă cu opt ore obositoare înaintea următoarei pauze de somn. Aşa că fiecare jucător apelează la fel de fel de artificii: dopuri de urechi, prosoape peste ochi sau mp3-playere care să facă uitat sunetul mingii izbite de parchet.

Plictiseala şi căldura

Dacă în teren lucrurile merg ceas, pe margine e mai complicat. Căldura din sală te face să transpiri. Iar până la următoarea intrare în teren mai sunt 10-20 de minute care pot deveni plictisitoare, în lipsa unor altfel de activităţi. Aşa că imediat se pune pe roate o bursă a gazetelor care trec din mână în mână. Optimismul compenesează însă toate aceste neajunsuri. Disciplinaţi, cei 27 de tineri respectă fiecare pas ce trebuie făcut pentru doborârea recordului. Nu strâmbă din nas nici la a treia porţie de pui cu orez, nici nu pitesc merele care trebuie să mânânce. Cu toţii şi-au dat seama că determinarea este cuvântul cheie pentru un asemenea eveniment. Coşurile curg şi la un panou şi la altul, iar la final de meci, pe tabelă sunt înregistrate aproape 2000 de puncte. Puţin pentru nişte profesionişti, multe pentru o mână de tineri care au alergat încontinuu 24 de ore. Fiecare dintre cei 27 de tineri a jucat în jur de 16 ore. Finalul meciului vine ca o descătuşare. E primul pas pe care l-au trecut. Următorul pas îi va duce în Cartea Recordurilor.

Reguli de joc: Pe toată durata tentativei de doborâre a recordului, nici unul dintre jucători nu poate părăsi suprafaţa de joc în afara timpilor de pauză. Toţi cei 24 de jucători primesc câte 5 minute de pauză la fiecare 60 de joc efectiv. Masa se ia pe marginea terenului, la fel şi somnul. Pe parchet, pe marginea terenului, vor fi amplasate mai multe saltele, pe care jucătorii se vor putea odihni. În rest, jocul se desfăşoară conform regulamentului de baschet. Pe lângă jucători, echipa de organizatori are în grijă hrana, tabela şi foaia de joc precum şi graficul de schimbări, „Biblia” acestei tentative de doborâre a recordului mondial.

Bogdan BRYLYNSKY

De ce tot timpul prea târziu?

Editorialul din Ziarul de Sibiu de marti

Pentru că sibienii nu ştiu când şi cum să ia cuvântul. Pentru că sunt mai degrabă diletanţi decât decişi să îşi urmeze ţelul. De ce spun asta? Două probleme importante au fost atacate de-a lungul timpului atât de Ziarul de Sibiu cât şi de Primărie şi de o parte dintre sibienii direct interesaţi de aceste probleme. Lucrările inexistente din cartierele periferice, circulaţia infernală din centru şi problema circulaţiei în centrul vechi. Sunt probleme de care ne lovim în fiecare zi. Personal, am schimbat deja suportul de motor al maşinii care s-a rupt de la gropile din zona centrală. Johannis are însă dreptate în momentul în care spune că la consultări nu ridică glasul nici un sibian. Într-adevăr, e mult mai simplu să trimiţi un email anonim pe adresa unui ziar sibian decât să iei cuvântul într-o adunare. E uşor să te plângi pe la colţuri că moare comerţul în Oraşul de Jos dar să nu ridici problema la momentul oportun. Este o dovadă de dezinteres. Modificarea circulaţiei în zona 9 mai a fost pusă în discuţie de o grămadă de vreme şi nimeni n-a zis nimic. Acum e prea târziu. Sibiul este un oraş în dezvoltare şi asta a ajuns să ne doară. Dar face cineva comparaţia cu oraşele în care nu se mişcă decât un deget pe ici pe colo? Unde nu se fac lucrări pentru că nu sunt bani sau pentru că banii de la buget sunt prost gestionaţi? Nu prea cred. N-o fi perfect programul de lucrări al Sibiului, dar este în vârf în topul pe ţară. Şi nu va mai trece foarte mult timp până lucrurile se vor aşeza. Aşa că, daca aveţi ceva de obiectat, faceţi-o la timp.

His Airness...

Filmuletul asta e cea mai buna compilatie cu cariera lui Jordan. Desi nu pot sa spun ca am fost cel mai mare fan Jordan, trebuie sa recunosc ca m-a lasat mut de uimire de-a lungul timpului. Intotdeauna am admirat mai degraba jocul de echipa decat cel individual. Stockton si Malone vor fi intotdeauna cei mai buni pentru mine. Insa geniul lui Jordan nu va avea egal niciodata. Priviti si plangeti :D

In IQ sa ne masuram

Editorialul din Ziarul de Sibiu de luni

Vineri, primesc de la un amic un filmuleţ pe messenger. Un sondaj de opinie prin care o televiziune americană dorea să demonstreze cât de inteligenţi sunt americanii, sau cât de proşti, mai degrabă. Nu spun culţi, pentru că „În ce oraş este zidul Berlinului” nu este o întrebare de cultură generală. Un rezumat pe scurt: câte turnuri Eiffel sunt în Paris: 10, ce religie au israelienii: musulmană, şi zeci de alte răspunsuri imbecile, de care şi un elev de clasa a doua s-ar minuna. Fără falsă modestie, mi-a crescut inima în piept. Ai noştri nu puteau zice asemenea prostii. Dar am revenit rapid cu picioarele pe pământ când am auzit nişte tinere studente că habar n-au că în Sibiu se desfăşorară Festivalul Internaţional de Teatru. Pentru că aşa se ajunge la un grad de incultură, să-i spunem americănesc. Tărâmul Făgăduinţei, cum ne plăcea nouă să numim America înainte să apară sindromul Spania, îşi plafonează locuitorii şi îi transformă într-o masă amorfă, lipsită de vreun alt interes decât cel propriu. Pentru o săptămână pe an, Sibiul este cuprins de acea boemie care te împinge într-o transformare, chiar şi temporară. Te face să te crezi mai deştept, mai intelectual, îţi dă subiecte filosofice de comentat cu amicii. Sincer, din câte piese am văzut până acum, jumătate nu le-am înţeles. Dar mi-au plăcut. Mi-a plăcut anturajul, mi-a plăcut efortul actorilor, mi-a plăcut evadarea din monotonia zilnică, mi-a plăcut lumea nouă în care am petrecut o săptămână. Au fost şapte zile pe cinste, şi de abia aştept să vină 2008. Atunci poate vor veni şi fetele din Belissima şi Extaz la teatru. Barem o săptămână.