In IQ sa ne masuram

Editorialul din Ziarul de Sibiu de luni

Vineri, primesc de la un amic un filmuleţ pe messenger. Un sondaj de opinie prin care o televiziune americană dorea să demonstreze cât de inteligenţi sunt americanii, sau cât de proşti, mai degrabă. Nu spun culţi, pentru că „În ce oraş este zidul Berlinului” nu este o întrebare de cultură generală. Un rezumat pe scurt: câte turnuri Eiffel sunt în Paris: 10, ce religie au israelienii: musulmană, şi zeci de alte răspunsuri imbecile, de care şi un elev de clasa a doua s-ar minuna. Fără falsă modestie, mi-a crescut inima în piept. Ai noştri nu puteau zice asemenea prostii. Dar am revenit rapid cu picioarele pe pământ când am auzit nişte tinere studente că habar n-au că în Sibiu se desfăşorară Festivalul Internaţional de Teatru. Pentru că aşa se ajunge la un grad de incultură, să-i spunem americănesc. Tărâmul Făgăduinţei, cum ne plăcea nouă să numim America înainte să apară sindromul Spania, îşi plafonează locuitorii şi îi transformă într-o masă amorfă, lipsită de vreun alt interes decât cel propriu. Pentru o săptămână pe an, Sibiul este cuprins de acea boemie care te împinge într-o transformare, chiar şi temporară. Te face să te crezi mai deştept, mai intelectual, îţi dă subiecte filosofice de comentat cu amicii. Sincer, din câte piese am văzut până acum, jumătate nu le-am înţeles. Dar mi-au plăcut. Mi-a plăcut anturajul, mi-a plăcut efortul actorilor, mi-a plăcut evadarea din monotonia zilnică, mi-a plăcut lumea nouă în care am petrecut o săptămână. Au fost şapte zile pe cinste, şi de abia aştept să vină 2008. Atunci poate vor veni şi fetele din Belissima şi Extaz la teatru. Barem o săptămână.