Ţâcă

Săptămâna aceasta o să vi-l arăt pe Ţâcă. Habar n-am cum îl cheamă dar răspunde la numele acesta. E abonat. Nu la ziar ci la câte un polonez pe seară, pe care îl primeşte cu regularitate. E lânos ca o oaie dar are blana încâlcită. Probabil de asta nu l-a luat nimeni de pe stradă până acum. Deşi e frumos foc. Şi tare prietenos. Sibiul este plin de ţâci. Poate îi vedeţi în haită şi vă temeţi de ei. Sau îi vedeţi singuri şi nu-i băgaţi în seamă. Câinii vagabonzi sunt o problemă a societăţii, oricât încercăm să îi ignorăm. De foame sau de frică, unii sunt violenţi. Muşcă trecători. Deşi sunt pro-câini nu o să pretind că asemenea incidente nu se întâmplă. Dar poate ţine şi de om. Am adunat zeci de câini. I-am hrănit, i-am spălat. Multora le-am dat drumul. Câţiva i-am păstrat sau le-am găsit stăpân. Niciunul nu m-a muşcat vreodată. E greu să creşti un câine. Îţi schimbă viaţa, îţi răpeşte din timpul liber. Dar îşi merită tot efortul. Împreună cu mai mulţi colegi din presa locală am pornit o campanie de adopţie a câinilor comunitari, care sperăm să dea roade. Primăria ne-a oferit ajutorul pentru că această problemă trebuie rezolvată. Ca cei care nu-i iubesc să nu se mai teamă de ei iar cei care îi iubesc să îi aibă alături tot timpul.