10 ani faini

Au trecut 10 ani de cand am terminat liceul. Si, desi a fost un motiv de parere de rau, n-am ezitat cand a venit vorba de o rememorare a celor mai faine momente de pana acum. Si rememorare a fost. Joi pana dimineata la 4. Vineri pana dimineata la 6. Noroc ca erau duminica alegerile, ca de nu mai trageam o paranghelie si sambata. Din cati oameni am intrebat pana acum, majoritatea au fost dezamagiti de intalnirile lor de 10 ani. Ca si-au gasit colegii schimbati, ca nu mai am 18 ani sa ma distrez ca tembelul, motive multe, majoritatea intemeiate. La mine a fost insa tocmai invers. Mi-am gasit colegii la fel de dragastosi si inimosi ca si acum 10 ani. Aproape neschimbati. Putine kilograme in plus, putine kilograme in minus. Multi copii as putea spune si multi soti, deasemenea. E, doar nu credeam ca vor ramane nemaritate asteptandu-ma pe mine :)). Profesorii la fel.
Am ramas super surprins sa ii vad tinandu-se la fel de bine ca si acum 10 ani, desi au ajuns la varste relativ venerabile. La fel de meseriasi ca si in liceu, cu pofta de depanat amintiri si petrecut pana in zori de zi. Si ce m-a surprins iar, in mod extrem de placut, a fost ca am venit aproape toti. Au lipsit 6 oameni dintr-o clasa de 30 si, din toata generatia, n-au lipsit mai mult de 50. Am invadat terasa de la Bachus. Iar dimineata la 6, DJ-ul punea manele si ospataritele adunau berile golite de pe mese in speranta ca ne vor trimite acasa.
Ei as... am mai baut trei beri inainte. M-am simtit extraordinar. Pentru prima data in mult timp m-am simtit de-a dreptul inconjurat de prieteni. De oameni care ma privesc cu aceiasi ochi si dupa 10 ani de zile. Si carora le port o afectiune nemodificata. Deja mi-e dor de ei si nu mai am rabdare sa treaca inca 10 ani. Ar fi super ca intalnirile de 10 ani sa se petreaca in fiecare an. Mi-as sacrifica bucuros toate weekendurile sa pot sa ma distrez cum am facut-o vineri noapte. Iar cea mai mare bucurie mi-a facut-o Raluca, colega mea de banca. A venit din Canada cu avionul pana la Budapesta si de acolo cu trenul, a ajuns in dimineata de vineri, chiauna de somn doar ca sa ne vedem si sa mai povestim oleaca. Deja mi-e dor de ei...