Ucisa de neglijenta

O fetita de 10 ani a murit din cauza neglijentei angajatilor bazinului Olimpia. Procurorii n-au gasit vinovati.
Intreaga poveste pe www.brylu.ro

Bătălia pe cultură

Sabin Luca şi Corneliu Bucur se înţeapă reciproc, deşi muzeele pe care le conduc au avut un an extraordinar

Pe partie la Paltinis

Primul weekend de ski pe anul ăsta. Foarte faaaaaain. Şi de abia le aştept pe următoarele. Plănuiam o excursie la Straja pentru weekendul ce tocmai a trecut.
continuare pe brylu.ro

www.brylu.ro

Două noi posturi pe www.brylu.ro

Frig, dar cu căţei.

Citiţi "Frig dar cu căţei" pe www.brylu.ro

A venit Moşul cu .ro

E doar 14 decembrie şi la mine a venit Moş Crăciun. No, dacă am fost cuminte, acu ce să fac. N-am primit maşinuţa care se trage în spate şi merge în faţă şi nici jocul Motocros pe care mi le-am dorit pe la 5 ani. Eu încă mai aştept, că Moşul e deobicei foarte ocupat şi până termină cu copiii din China mai are un pic. Deşi au trecut 24 DE ANI, MOŞULE!!!!!!!
În loc de maşinuţă şi de joc, Brylocea a primit un .ro.

www.brylu.ro

E available, deşi încă mai meşteresc la el. Noroc cu Dugy, că de nu încă mă uitam la un monitor scărpinându-mă în cap. Mulţam fain, bă! Deci, de azi ne mutăm în noul hambar. Şi nu vă faceţi speranţe deşarte. Şi acolo fac tot ce vreau io!

Cum schimbă banii optica

De aproape doi ani de zile sper ca vreo ţară dezvoltată din Uniunea Europeană să pună biciul pe noi şi să ne aducă pe calea cea bună. Pentru că noi nu suntem, clar de tot, în stare. Multă vreme am fost convins că cei care conduc această ţară de 19 ani sunt nişte mafioţi. Nu mi-am schimbat optica ci am îmbunătăţi-o. Sunt şi mafioţi dar şi foarte proşti. Şi-au dat cu stângul în dreptul cu noua taxă auto de au stârnit toţi şoferii din România, de parcă n-aveau destule probleme. Sâmbătă, şoferii vor să facă un miting ad-hoc în centrul Sibiului. Nu vor rezolva nimic, e clar. Dar au tot dreptul să protesteze. De ce nu vor rezolva nimic? Păi, faţă de anul trecut, când europenii au făcut cu ou şi cu oţet Guvernul, acum îl bat frumos pe spate şi îl felicită. S-a tăiat macaroana şi în Europa. Ce mai liberă circulaţie a mărfurilor? Ne trebuie bani, şi repede. Ne trebuie locuri de muncă. Restul sunt nişte principii, pe care le vor aplica doar când economia va dudui din nou. Adică peste vreo 10 ani de acum înainte. Până atunci, banii dictează principiile. Din paria Europei, Tăriceanu a ajuns băiatul bun. Dar îl vor linşa românii.

Cine vrea în Austria cu nişte necunoscuţi?

Asta chiar că e nouă. Prima dată când văd o asemenea reclamă. Stau încă să mă gândesc dacă e sau nu ingenioasă. Primesc mailul acesta de pe adresa sarbatori_austria2008-2009@yahoo.com. Nu-i prea frumos din partea mea sa divulg adresa, dar cum am observat ca sunt spammeri, ca mi-au trimis acest mail pe toate cele trei adrese de redacţie le dau şi eu o ţâră na-na
Buna ziua. Suntem un grup de 12 studenti, impreuna am inchiriat 2 masini Mercedes Vito pentru o excursie in Austria de sarbatori.
Mai avem loc pentru inca 4 persoane care doresc sa se asocieze cu noi pentru aceste sarbatori.
Masinile le-am inchiriat de la http://www.rentabenz.ro si http://www.bucuresti-rent.com . Acestea sunt aproape noi si prezinta siguranta maxima in deplasarile din afara tarii.
In cazul in care sunteti un grup mai mare de persoane care doriti sa facem sarbatorile intr-o tara straina in mai multi ne puteti contacta.
Daca nu aveti mijloc de transport puteti inchiria o masina de la aceste firme pentru ca sunt ogerte speciale pentru sarbatori si ofera si posibilitatea de a parasi tara cu masina.
Inca nu ne-am decis unde vom sta in Austria pentru ca trebuie sa fie o decizie de comun acord. Vom lua decizia pe data de 15 decembrie si vom pleca pe data de 22.
Asteptam raspunsul vostru.

Pro şi contre. Pro, băieţii sunt deştepţi (sau fetele, aşa e bine, Adelici?) Au găsit o metodă inedită de a-şi face reclamă. Faţă de mailurile care vin cu tona şi cu mesaje insipide, pe acesta l-am citit. Mi s-a părut inedit şi le-am făcut mai departe reclamă. O parte din scop şi l-au atins.
Contre: Cine trăznetu pleacă în Austria cu 12 studenţi pe care nu îi cunoaşte, în 2 maşini pe care nu le-a văzut în viaţa lui, cu nişte oameni despre care nu ştie nimic. Aventură, aventură, dar care ar fi distracţia? Cât îţi ia numai să faci cunoştinţă cu fiecare şi deja eşti în Ungaria. Hai să zic că aş fi pus botul până la al treilea paragraf, ala cu grup mare de persoane. De-acolo îţi dai seama că, de fapt, totul e o dumă şi că e doar o metodă inedită de a face reclamă închirierilor de maşini. Nota 8, băieţi (sau fete) pentru promovare. Bravos.
Foto
P.S. Mi-am adus aminte şi un banc. Cum a ajuns Ion în comă la spital. I-a spus Măriei: uite un Mercedes Vito.

Ne tremură chiloţii II

Tiiiii, că iară mă apucă dracii. M-a mâncat în dos să o tai mai repede aseară de la servici, să mă uit la România-Spania. Handbal, beeeeee, că mai egzistă şi alte sporturi în afară de fotbal şi baschet. Ungaria, checked, Franţa, checked, Danemarca checked. Şi nu oricum. Am bătut în stil de mari campioni. Dar cum noi ştim să fim campioni doar câte două-trei zile, ne-am dat iară cu curul de pământ. Başca faptul că am pierdut-o şi pe Ramona Maier, una dintre cele mai bune extreme all-time. Până să îl pună pe Tadici antrenor la naţională, România intrase într-un con de umbră. Deşi aveam supervalori, n-aveam pe nimeni să le aranjeze ca lumea în teren. Cu Tadici pe bancă, România a avut super performanţe. Finale, medalii, tot tacâmul. Ne-a lipsit un titlu. Deşi a revigorat naţionala, Tadici a zburat. Pentru că acesta e sportul. Drept în teren, curvă în afara lui. Tadici a fost lucrat de jucătoare. Ajunse din nou vedete, trupa de gagici s-a pus de-a curmezisul lui. Tadici e un om de doi lei. Un ghiolban lipsit de orice urma de bun simt, un asa nu în codul bunelor maniere. Dar e un antrenor al dracului de bun. El lucrează cu biciul într-un sport care vine cam pe locul III dupa box şi rugby în ceea ce priveşte violenţa din teren. Eu am crescut în spatele băncii de rezervă a echipei Remin Deva. Prima mea iubire a fost Gabi Stuparu, interul echipei de la acea vreme. Prima mânărie făcută în viaţa mea a fost într-o sală de handbal. Atunci am pus 50 de bileţele în urna care avea să desemneze cea mai frumoasă jucătoare a turneului ca să iasă Gabi a mea. I-am rupt mamei mele vreo 10 ceainice, că-mi trebuia ceva cu ce să pot face gălăgie. Iubesc sportul ăsta din cale afară şi poate de asta îl înţeleg o idee mai bine decât restul suporterilor.
Să fii handbalistă e al dracului de greu. Lovituri în teren, vânâtăi după fiecare antrenament, zbiri pe banca de rezerve, înjurături la greu, de pe bancă şi din tribune. E un sport de bărbaţi practicat de femei. Iar ele sunt tratate pe măsura sportului pe care îl practică. Despre o handbalistă poţi spune orice, numai că e domnişoară nu. Este, dar în afara programului. În meci e o maşină pusă să lovească, să pareze, să împingă, să pişte, să dea coate, pumni, să pună piedici, să facă orice. Regulile handbalului sunt cele mai permisive. Cât timp nu dai la gât, poţi să-ţi învineţeşti liniştit adversara, ar fi o traducere pe scurt. Mi se pare absolut normal ca oamenii care fac parte din fenomen să se contopească. De aceea nu pot să îl acuz pe Tadici în vreun fel. Omul a fost acolo să facă performanţă şi a făcut.
Voina, pe de altă parte, pare un domn. Le vorbeşte frumos, le roagă înainte să le transmită indicaţii. Şi i-a mers, până acum. Dar va crăpa curând. Pentru multe dintre jucătoare, Europenele sunt ultima şansă să vadă podiumul de sus. Ele nu mai joacă din ambiţie, nu mai au nimic de demonstrat. Joacă din regret. Sunt conştiente că au fost o generaţie de excepţie care n-a confirmat decât parţial, ca să folosim limbaj de sportivi. Au început fulminant campionatul. Au măturat pe jos cu echipe ce-şi băteau tot timpul banana de noi. Şi au capotat lamentabil împotriva Spaniei, o echipă care nu a impresionat niciodată. De ce? Pentru că Voina, ca să demonstreze că el nu e Tadici, a convocat jucătoare refuzate de primul. Gen Amariei, care aseară a pierdut meciul de una singură. Şi da, a demonstrat că nu e Tadici. Dacă Tadici o avea pe Elisei la dispoziţie, câştiga tot. Voina este un domn, nimic de spus, dar care se va confrunta cu o altă problemă. În mandatul trecut, fetele se uneau împotriva duşmanului Tadici. Jucau de-ale dracului, ca să îi închidă gura. Acum, echipa s-a rupt în două, nucleul lui Tadici şi "prospăturile" lui Voina. Iar ambele tabere vor încheia cu mâinile în părul antrenorului. Deseară jucăm cu Ucraina. Pierdem, suntem morţi iar Norvegia va mătura cu noi pe jos. Câştigăm, tragem aer adânc în piept pentru cele mai grele semifinale din istoria modernă a echipei.
Uitându-mă la meci, aseară, mi-am adus aminte de un editorial scris de mine în timpul Campionatului European de fotbal, pentru care am fost înjurat şi porcăit. Dar uite, iară se repetă povestea.
Foto: România lui Tadici

Tăiaţi legătura de pe ochi

Vechi proverb: corb la corb nu scoate ochii. Şi tot din sfera oftalmologica, imaginea justiţiei este o doamnă legată la ochi. Asta ca să stabilim legătura dintre cele două aspecte ale subiectului cu pricina. Judecătorii se tem că ar putea fi traşi la răspundere pentru verdictele pe care le dau. Uuuuuuuu, tremură toţi. Oare de ce, diştinşi purtători de robă. Dacă aveţi atâta încredere în puterea dumneavoastră de a interpreta legea şi a o respecta prin deciziile pe care le daţi, de ce vă temeţi? Cine ştie? Cine ştie? Păi cred că ştiu eu. Vă temeţi pentru că ştiţi că uneori daţi decizii din brişcă. Nu zic interese, departe de mine gândul. De fapt e aproape, dar să ne rezumăm la gradul de capabilitate. Judecătorii se tem de abuzuri din partea justiţiabililor. Ei, uite că orice roată se întoarce. Justiţiabilii s-au temut 19 ani de abuzuri din partea judecătorilor. Au primit basculante de abuzuri, au pierdut mii de procese cu dreptatea în mână. Dar acum ce mai contează. A răsărit soarele şi pe strada lor. Să vă temeţi, domnilor şi doamnelor judecători. Într-una din zile, banderola de pe ochii justiţiei va cădea. Şi prima privire către dumneavoastră se va îndrepta. Nasol!

Borşa, Londra, whatever

No, ca să îi vedeţi cât îi duce capul. Agenţii de turism români pare-mi-se că nu prea gândesc. Sau au un plan foarte bine pus la punct de crescut veniturile prin subminarea turismului românesc. Serios, deja mă gândesc la o ipoteză de genul ăsta pentru că refuz să cred că toţi sunt idioţi. Asta e ultima ofertă pe care am primit-o pentru Revelionul 2008-2009:
POIANA BRASOV
HOTEL PIATRA MARE - 1 camera 3492 LEI/pachet 5 nopti/persoana
HOTEL MIRAJ - 5 camere 2.800 LEI/pachet 5 nopti/persoana

PREDEAL
HOTEL ROZMARIN - 5 camere 870 EURO/pachet 5 nopti/persoana
VILA SELECT - 1 camera 1650 LEI/pachet 4 nopti/persoana

BUSTENI
HOTEL SILVA
- 3 camere 2 stele 1692 LEI/pachet 4 nopti/persoana
- 7 camere 3 stele 1836 LEI/pachet 4 nopti/persoana

BORSA
HOTEL AS - 9 camere 2300 LEI/pachet 5 nopti/persoana

Tenerife - HOTEL MEDANO ***
26 dec 08– 03 ian 09 - 985 €
Tenerife - CATALONIA ORO NEGRO ***+
26 dec 08– 03 ian 09 - 1025 €

Dubai - HOTEL REGENT PALACE 4*
6 nopti - 29 dec 08– 04 ian 09 1065 €

Londra 6 zile
29 dec 2008 – 03 ian 2009 587 €

Deci ce mi-e Borşa, ce mi-e Londra. Băăăăă, sunteţi nebuni la cap? Io mi-s foarte curios când a văzut ultima dată un agent de turism cum arată o cameră la un hotel din România şi cum arată una în străinătate. Când a făcut el ultima dată o comparaţie între servicii. O să ziceţi că e vina proprietarilor, că de fapt ei ţin preţurile atât de sus. Corect. Dar dacă agenţii de turism din România ar vrea să fie profi, le-ar da tiflă tuturor nemernicilor care văd doar bogăţii şi îi doare-n cur de clientelă şi ar refuza să le vândă pachete de genul acesta.

Lui îi e lehamite!

El e Gigel. I-am pus link pentru că pare un tânăr inteligent. Că pentru ce scrie, nu merită. Gigel face o comparaţie clasică între câini şi copii. Îl apucă lehamitea faţă de campaniile de adopţie a câinilor maidanezi. Bine, nu că părerea lui ar conta cine ştie ce. Mă deranjează două lucruri. Unul, că distorsionează realitatea şi trage un semn de egal între două aspecte sociale care nu au niciun fel de legătură. Când o să vezi sute de copii pe stradă, morţi de foame, chirciţi de frig sau călcaţi de maşini, atunci pune egal. Când o să vezi un copil aruncat în stradă pe lângă care trec oameni şi nu îi aruncă nici măcar o privire, atunci pune egal. Până atunci, nu mai vorbi tâmpenii, Gigele. Sunt de acord că există o problemă a copiilor, că alocaţiile sunt mici, că centrele de plasament sunt aglomerate. Dar această problemă nu o exclude pe cealaltă. Sunt unii oameni, cei mai mulţi, care lucrează şi fac voluntariat pentru copii. Şi sunt alţii, cei puţini, care aleg să le facă pe amândouă. Care au grijă şi de copii, şi de câini, şi de natură, şi de toate celelalte care le stau în putinţă. Aspect care mă aduce la punctul 2. Evident, aprobarea ta nu este un bun necesar însă prin atitudinea ta denigrezi munca unor oameni care pun suflet în ceea ce fac. Şi, Gigele, nu mai crede tot ce auzi. Întreţinerea unui câine costă 75 de lei pe lună. Iar căţeii noştri sunt întreţinuţi din buzunarele noastre, din care s-au dat bani şi copiilor, s-au cumpărat şi pomi care au fost plantaţi. Nu s-a cumparat un calculator cu un monitor ca să îţi poţi exprima lehamitea despre nişte oameni care fac ceva când tu doar îţi bătătoreşti fundul pe un scaun.

Din partea unei mame

Domnule Mitică Dragomir, în numele copilului meu încă nenăscut vă mulţumesc pentru grija pe care o manifestaţi în asigurarea ordinii pe stadioanele şi în sălile de sport din România. Legea dumneavoastră este nemaipomenită şi sunt convinsă că gândul dumneavoastră a fost alături de toţi suporterii din ţara aceasta în momentul în care aţi permis forţelor de ordine să bată în stânga şi în dreapta orice persoană le ajunge în mâinile vânjoase. Deasemenea, admir prezenţa dumneavoastră de spirit şi vizionarismul de care aţi dat dovadă având în vedere că forţele de ordine au reuşit să bată doi suporteri deodată. Da, şi pe micul suporter aflat în burta mea la meciul dintre CSU Sibiu şi Gaz Metan Mediaş. Sunt convinsă că fiul sau fiica mea va intra în sală smeriţi, cu capul plecat, aducându-şi aminte că prima bătaie care a mâncat-o n-a fost nici de la mama, nici de la tata, ci de la un necunoscut îmbrăcat în uniformă, care a primit de la dumneavoastră mână liberă. Va fi un tânăr suporter strunit chiar înainte să simtă mirosul parchetului unei săli de sport. Vă sunt îndatorată pentru corecţia primită. O mamă bătută de forţele de ordine la Mediaş, mulţumită dumneavoastră.

O zi incredibilă

Am bătut şi cele mai optimiste pronosticuri. Deşi am spus că o să dăm toţi câinii care îi vom aduce, n-am crezut nici sfert din câte spuneam. Vroiam să fiu doar optimist, să nu pornim la drum cu gândul că iar vom avea o zi tristă, în care ne-am zbătut pentru bieţii căţei fără niciun rezultat. Dimpotrivă, am avut un succes enorm şi, deşi nu-mi stă în fire, cu asta chiar vreau să ne laud. Andreea, Otilia, Ema, Anca, Simo, Raluca, Daniela, Liviu, Alin, Silvana şi nu în ultimul rând Sebi, care ne-a făcut intrarea la târgul de Crăciun, toţi ne-am zbătut să le facem şi căţeilor sărbătorile mai fericite. Şi am reuşit de şi noi încă ne mirăm. 11 căţei şi 2 pisicuţe au stăpâni după seara de sâmbătă. N-am simţit frig, n-am simţit foame şi aş mai fi stat încă multe ceasuri, cu ultimii trei căţeluşi la care, din păcate, n-am reuşit să le găsim stăpân. Dar vine şi rândul lor, sunt convins de asta. Duminică de la ora 18 şi în 20 decembrie de la ora 16 mergem din nou în Piaţa Mare cu căţeii. Veniţi să îi vedeţi, să îi mângâiaţi, să vedeţi cât de afectuoşi sunt. Dragii mei iubiţi.

Mda. Dolofana din imagine (mă refer la câine) era cât pe ce să devină cea de-a patra muiere din familia Brylynski. E în braţe la prima muiere a familiei, dacă vă întrebaţi cine e puştoaica din imagine. E Simonoasa mea cea dragă.

Silvana şi "iubiiiiiire miccăăăăăăăăăă"

Nicolle de la Antena 1, cea mai mare susţinătoare a campaniei noastre. A venit la Târg, a făcut lobby pentru căţei şi a şi luat unul acasă. Mulţumiiiiiiim!

Păi da, trebuie să fie sănătoşi tun. La nevoie facem şi pe doftorul. O injecţie mică nu strică. Sper că nu v-am chinuit copilasilor!

De ea îmi pare cel mai rău. E cel mai lipicios câine care l-am ţinut în braţe vreodată. Şi a fost atâââââât de aproape să fie adoptată. Dacă nu erau prea mulţi în maşină nenii din Bucureşti, acum era la ea la curte. Promit că mă dau peste cap şi până la urmă tot îi găsesc stăpân.

Mai multe poze aici

Revelion second-hand

E naşpa să treci de la Europe la No Mercy. Să te gândeşti că anul trecut, pe vremea asta, te zbânţuiai pe Prodigy şi anul acesta dai din şolduri pe Saragosa Band. Dar deh, ce să-i faci. Vremurile bune au trecut. Milioanele cheltuite pentru Revelionul de la final de capitală culturală sunt acum doar istorie. O să avem un Revelion public low-cost. Motive sunt multe. Unul dintre ele ar fi că Primăria nu mai are bani de aruncat pe spectacole. A cheltuit anul trecut cât pentru 10 ani. Din fonduri proprii, din sponsorizări, din banii Ministerului, a cheltuit zeci de milioane pentru un an cum niciun alt oraş din România nu a avut. Apoi, a direcţionat bani către investiţii noi. Adăpostul de câini este doar una dintre aceste investiţii. Plus efectele crizei, care sunt convins că se simt şi în bugetul local. Plus faptul că au trecut toate alegerile posibile şi imposibile. Iar dacă nu scoate Băsescu nişte bani din pălărie, ca să îl votăm pe el la anul, bag seama că vom rămâne cu nişte biete trupe expirate. Mai că aş fi preferat vreo cinci trupe româneşti în locul lor. E, poate la anul.

La anul facem baie

Da mă, la ştrand... de parcă mai merge careva la ştrand. În Veneţia băi ciumpalacilor. Terminaţi mă, ştiu că s-a închis, că nu mai e la subsol la Dumbravă şi că acu îi zice Oxygen. Chiar, oare d-aia i-o fi spus Veneţia? Se inunda în pasajele subterane :))?
Tri rânduri şi n-am zis nimic din ce vroiam. Veneţia, de această dată oraşul, nu birtul, e acoperit de Aqua Alta. Un fenomen care a dat bătăi de cap veneţienilor dintotdeauna. Iar cum amintirile din Veneţia sunt încă proaspete, am cetit cu nesaţ toate ştirile trimise de dogi către Românica. Cea mai interesantă şi mai bine documentată am găsit-o pe Hotnews. Aici se explică foarte pertinent toate cauzele care duc la formarea acestui fenomen. Nu le mai comentez şi eu. Dar mi-aş da cu părerea despre veneţieni. Unii ar spune că sunt privilegiaţi. Nu e de ici de colo să locuieşti în cel mai faimos oraş din lume. Altfel te vede omu când spui "sunt veneţian". E clar că mândria locului de baştină îşi face toţi banii. Dar când îţi plutesc ligheanele prin casă, barca e parcată pe balconul vecinului şi plodul tre să încalţe cizme până la coapsă ca să meargă la şcoală parcă nu-ţi mai arde de mândrie.
Şi când mă gândesc că îs şase luni de când mă plimbam pe acolo şi dădeam mâncare la porumbei în piaţă, căutam cu nesaţ un strop de apă pe o căldură copleşitoare. No, apă am vrut, apă am primit. (bine, mai mult ei decât eu)
Foto

Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase

Călin-Mazemania a uploadat o poză pe site-ul Sibiu Standard, în concursul Câştigă un Iphone. Poza a crescut în top ca Făt Frumos, a ajuns în câteva zile pe primul loc. Cum îi stă în fire să bage zâzanie, nici concursul acesta n-a fost lipsit de „minunata” sa intervenţie. Am primit emailuri de la cititori referitoare la frauda pe care Călin o face. „Echipa” Mazemania l-a ajutat să introducă un cod sursă în pagina blogului său care înregistra fiecare vizită drept un vot pentru poza de pe site-ul ziarului. Evident că am eliminat poza din concurs. Ipocrizia şi-a regăsit căminul, pe acelaşi blog, unde Călin lansează o ipoteză de-a dreptul tulburătoare. A vrut să verifice dacă poate mânări acest concurs. Mai spune Călin că verifică toate concursurile online lansate de presa sibiană. La ultimul post de învrăjbire am fost fraier şi am muşcat. Am ajuns într-o discuţie inutilă cu nişte colegi de presă cu care nu am nimic de împărţit. Şi n-am de gând să încep alte discuţii. În fine, singurul concurs „sub atenta lupă” a criticului de serviciu este cel al Sibiu Standard. Probabil i-ar fi plăcut mai mult un Iphone decât un zbor cu parapanta.
Concluzia: ce ai făcut se numeşte tentativă de fraudă, nici mai mult nici mai puţin. Restul sunt poveşti şi invenţii.
Hai să presupunem că un politician ar fi apărut la alegeri cu 50 de buletine ştampilate cu numele său în buzunar. Şi când l-ar fi prins poliţia ar fi zis că vroia doar să testeze dacă poate mânări votul, că s-au plâns sibieni „echipei” sale electorale. Iep, n-ai fi scris nimic, nu l-ai fi făcut troacă de porci şi infractor şi în zeci de mii de feluri.
Ruşine Mazemania!
L.E.: Voi permite comentarii doar celor care se semnează. Nu vreau să fiu invadat de cei 100 de anonimi.

Gala Voluntarilor

Vineri, la ora 18, la hotelul Continental Forum va avea loc Gala Voluntarilor. Eveniment la care, evident, căţeii nu vor putea lipsi. La invitaţia Claudiei, asociaţia Animal Life va fi prezentă la această gală. La fel si eu. Cică s-ar putea să luăm şi premiu pentru voluntariat hihihihihi. Da îi numa un zvon :D

Lazăre, culcă-te la loc

Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a sfinţit acu câteva zile o icoană, la Braşov. Nu e cine ştie ce ştire, doar e o icoană. Dar e una plină de rubine şi de cristale Swarowski. De ce are nevoie o icoană de cristale Swarowski? O fac cristalele şi rubinele mai valoroasă? Chiar aici s-a ajuns? Marii sfinţi pe care noi îi sărbătorim aproape în fiecare zi din an sunt majoritatea nişte sihastrii. Oameni trăiţi într-o sărăcie lucie, fără colane de aur la gât şi blănuri din animale rare în spinare. Oameni care mâncau puţin şi rar pentru că se hrăneau cu hrană spirituală. Ei au bătut dintr-un capăt în celălalt această lume, propovăduind cuvântul religios, indiferent de religia despre care vorbim. Amintirea lor este onorată acum într-o opulenţă demnă de Sodoma şi Gomora. Simplitatea oamenilor care au dat o altă faţă religiei de astăzi este batjocorită în scumpeturi, suflată în aur şi tăbăcită în cristale ce valorează mai mulţi bani decât au văzut toţi sfinţii din calendar în întreaga lor viaţă. Sunt un om credincios dar nu cred în biserică. Nu cred că reprezintă adevărata faţă a religiei, a credinţei în Dumnezeu. E mai degrabă o instituţie a oamenilor, care îi reprezintă mult mai bine pe şoferii de Audi A6 decât pe sihaştri care toceau pingele prin praful globului pământesc propovăduind cuvântul Domnului. Iar dacă vreau oameni, îi găsesc şi altundeva decât ascunşi sub cucernicia straiului preoţesc. Foto

Zi de mândrie

Curios fapt. Mândria naţională apare tot timpul în beznă. Când e viaţa mai întunecată, când suntem copleşiţi de vicisitudini renaştem sub o baghetă magică. O atingere care îţi umple inima de mândrie, de dragoste pentru popor şi ţară. Sâmbătă a fost beznă în Sala Transilvania. Mai mult la propriu, dar şi la figurat. Deşi se cânta mai abitir ca niciodată, fiecare suporter avea o strângere de inimă în faţa meciului cu campioana. Până când s-a stins lumina. Deasupra galeriei s-a aprins un bec, ce lumina tricourile regretatului Elemer Tordai. Aproape palpabilă, lumina a pătruns pe rând suporteri, tineri, bătrâni, entuziaşti şi, deloc în ultimul rând, patrioţi. Imnul României n-a fost cântat niciodată cu atâta patimă. Cu atâta drag şi atâta dăruire. O explozie de dragoste pentru sală, teren şi echipă, de devotament faţă de ţară şi naţiune, de orgoliu şi mândrie pentru fiecare om în parte. Am învins când poate nimeni nu se aştepta. Dar fazele meciului au început să fie uitate, detalii trecute cu vederea. Însă toată lumea ţine minte imnul. Toată lumea vrea să retrăiască un moment unic de mândrie naţională. Sâmbătă n-a fost unul care să nu se simtă român până în măduva oaselor. Aşa se cântă imnul României!

Ajutor, din nou!

Mi-am propus să vă scutesc, măcar o perioadă cu posturi despre căţei. Ştiu că unii dintre cititorii acestui blog nu îndrăgesc animalele de stradă sau le sunt pur şi simplu indiferente. Sunt însă puţini, dar buni, care m-au sprijinit de fiecare dată când le-am cerut ajutorul. Iar situaţia o impune mai mult decât oricând. În spatele blocului meu a fătat o căţea acum 5 săptămâni. Ştiu, împreună cu ea au mai fătat vreo 200 în Sibiu. Dacă le-aş avea şi pe ele sub ochi probabil ar fi în aceeaşi oală. Puişorii sunt geniali, nu că ar fi vreunii care să nu fie. Frumuşei, grăsunei, pentru că am avut cât de multă grijă s-a putut de mama lor. Am ţinut-o tot timpul mâncată, ca să aibă de unde să le dea lapte. Le-am pus o pătură sub placa de beton unde au fost fătaţi ca să nu moară de frig. Şi au dus-o foarte bine până când au început să umble. Duminică, doi dintre ei au fost la Răzvan Marcu în emisiune, la Raluca şi Răzvan. Pe unul l-am dat pe loc, altul a rămas doar promis şi telefonul nu mai sună. L-am dus înapoi, lângă fraţii lui. Aseară, însă, unul dintre ei a murit. Călcat de o maşină, în toiul nopţii. L-am găsit la 10 seara, cu capul zdrobit de roţile unei maşini. Probabil şoferul nu l-a văzut. Sunt atât de mici şi de tărcaţi încât e greu să îi observi pe stradă. Iar piciul a murit. Înţelegeţi gravitatea situaţiei. Fiecare dintre cei patru pui care au mai rămas ar putea fi următorul. Dacă îl vreţi pe unul dintre ei, lăsaţi comentariu, un număr de telefon, sunaţi-mă la 0743091876. Dacă nu îi vreţi dar aveţi posibilitatea să le faceţi un pic de reclamă, în speranţa că vom reuşi să le găsim stăpân, vă rog din suflet. Nu mai pot să văd câini morţi. Pliz :(