Lui îi e lehamite!

El e Gigel. I-am pus link pentru că pare un tânăr inteligent. Că pentru ce scrie, nu merită. Gigel face o comparaţie clasică între câini şi copii. Îl apucă lehamitea faţă de campaniile de adopţie a câinilor maidanezi. Bine, nu că părerea lui ar conta cine ştie ce. Mă deranjează două lucruri. Unul, că distorsionează realitatea şi trage un semn de egal între două aspecte sociale care nu au niciun fel de legătură. Când o să vezi sute de copii pe stradă, morţi de foame, chirciţi de frig sau călcaţi de maşini, atunci pune egal. Când o să vezi un copil aruncat în stradă pe lângă care trec oameni şi nu îi aruncă nici măcar o privire, atunci pune egal. Până atunci, nu mai vorbi tâmpenii, Gigele. Sunt de acord că există o problemă a copiilor, că alocaţiile sunt mici, că centrele de plasament sunt aglomerate. Dar această problemă nu o exclude pe cealaltă. Sunt unii oameni, cei mai mulţi, care lucrează şi fac voluntariat pentru copii. Şi sunt alţii, cei puţini, care aleg să le facă pe amândouă. Care au grijă şi de copii, şi de câini, şi de natură, şi de toate celelalte care le stau în putinţă. Aspect care mă aduce la punctul 2. Evident, aprobarea ta nu este un bun necesar însă prin atitudinea ta denigrezi munca unor oameni care pun suflet în ceea ce fac. Şi, Gigele, nu mai crede tot ce auzi. Întreţinerea unui câine costă 75 de lei pe lună. Iar căţeii noştri sunt întreţinuţi din buzunarele noastre, din care s-au dat bani şi copiilor, s-au cumpărat şi pomi care au fost plantaţi. Nu s-a cumparat un calculator cu un monitor ca să îţi poţi exprima lehamitea despre nişte oameni care fac ceva când tu doar îţi bătătoreşti fundul pe un scaun.