4000 de kilometri pentru CSU

Pasiunile starnite de CSU Sibiu nu cunosc limite. Cipi, un sibian plecat de doar patru luni la Londra nu mai poate rezista departe de echipa sa favorita - va veni de la Londra la Ploiesti, doar pentru a asista la un meci ai CSU cu campioana Asesoft. Dupa care va pleca inapoi, la Londra. Distanta de peste 4.000 de km o va parcurge cu trenul, avionul, autobuzul si, spera sa aiba si noroc, cu "ocazia". Despre spiritul CSU s-au spus multe. A devenit aproape o legenda. Beni, Toci, Domn` Profesor. Aprozarul. Marcel Lepadat si Mita Corui. Medaliile atarnate la gat in 1995. Primul titlu. Cele din '99. Derby-urile cu Dinamo. Istoria unei rivalitati cu Clujul. In jurul acestor teribile amintiri s-a format un spirit. Grupul suporterilor CSU a devenit faimos. A devenit arhetipul suporterului de baschet.
CAT DE DEPARTE merge insa dragostea pentru echipa? Pentru ca si intre suporteri se isca, involuntar, rivalitati. Fiecare doreste sa demonstreze ca face mai mult si mai mult pentru echipa. Si totusi, cat de departe merge un suporter? Merge 4000 de kilometri? CIPI a plecat din Romania in noiembrie. N-a rezistat mai mult de patru luni fara CSU. Fara galerie si cu inima galben-albastra doar in amintire si nu in piept. L-au fript degetele dupa fiecare victorie. Iar miercuri, Sibiul joaca la Ploiesti cu campioana. Pentru prima data in ultimii trei ani, sunt sperante sa castige. Pentru ca el chiar crede in victorie, pleaca din inima Angliei pana la Ploiesti. Sa cante doua ore pentru cei cinci din teren, dupa care sa se intoarca inapoi in Anglia. Fara pauza, cu cateva minute de somn furate pe autobuz sau pe avion. IN ULTIMELE patru luni, a vazut un singur meci - un amic i-a transmis meciul de cupa cu Mediasul prin web-cam. In rest, priveste meciurile pe chat sau pe site-urile de baschet. Chiar si asa, isi roade unghiile la fiecare refresh. Dar gandul ii sta tot la sala. La mirosul de praf si parchet. Nu e prima data cand face o asemenea nebunie. Acum doi ani, cand Sibiul a jucat play-off-ul cu Clujul, a pornit spre poalele Feleacului cu amicii din galerie. Au dormit in autocar, prin moteluri. Doua zile au respirat doar CSU. Iar echipa nu i-a dezamagit. A castigat primul meci. Iar cel de-al doilea a fost, poate, cel mai spectaculos meci al ultimilor cinci ani. Cu 0.7 secunde ramase din joc, Mihai Silvasan a marcat un cos de trei puncte prin care Clujul a castigat meciul. "Blestemul Silvasan" a intrat in istorie. "A fost cel mai frumos meci, din toate punctele de vedere. Si ca daruire a echipei, dar si a galeriei. Stiu ca in ultimii ani, desi sunt plecat mai mult prin alte tari, cand sunt acasa nu pierd meciurile de baschet ale echipei", spune el.
CA ORICE suporter sibian, viseaza la meciuri cu Dinamo. A pierdut meciul jucat sambata trecuta, dar spera la un bis in meciul cu Ploiestiul. "Imi e dor de atmosfera din Sala Transilvania de la meciurile de acum cativa ani cu Dinamo. Cand nu aveai loc sa te misti. Se pare ca in ultimul timp, sala devine din ce in ce mai incapatoare, lucru care nu e placut". El este un suporter al echipei CSU Sibiu. Dispus la un mare sacrificiu pentru a fi alaturi de echipa lui. El este dovada vie a ceea ce reprezinta spiritul CSU.

Meciurile din galerie

In galeria CSU toata lumea canta. Din primul pana in ultimul minut. Jumatate dintre spectatorii din sala de abia daca inteleg regulile elementare de baschet. Dar vin pentru spectacolul din teren si mai ales pentru cel din tribune. De-a lungul vremii prin tribuna s-au perindat nenumarate personaje despre care se vorbeste si astazi printre suporterii mai noi. Unii dintre ei stau sus, in spatele galeriei. Sunt vechea garda. Altii jos, la dat tonul scandarilor. In jurul lor s-au strans alti tineri care vor duce traditia mai departe.