Big Blue, filmul vietii mele

Nu e filmul DESPRE viata mea. :)) E doar cel mai frumos film care l-am vazut vreodata. Citeam pe blogul Laurei, printre putinele care le citesc frecvent, lista filmelor ei preferate. Dupa ce am vazut ca e fan Denzel, am stat sa ma gandesc un pic la trecutul cinematografic. Am vazut sute de filme, 80% dintre ele bune si foarte bune, si totusi, niciunul nu se compara cu Marele Albastru. Din pacate, nu este unul dintre succesele de box-office. Dimpotriva, surprinzator de putina lume a auzit de acest film. Le Grand Bleu, pentru ca este facut de un francez, Luc Besson, este undeva pe la coada filmelor regizorului francez. Leon, Al Cincelea Element si Nikita stau mult mai bine... aaa, si Ioana d`Arc, cu Milla Jovovich, a avut mai multe incasari.
Marele Albastru a fost o intamplare pentru mine. Eram printr-a zecea si chiuleam... ce stiam eu sa fac cel mai bine in liceu. Si cum, intamplator, era o zi in care chiuleam singur, m-am dus la film. O prostie de film, dar trebuia sa treaca vremea. Am prins reprezentatia de 10, apoi cea de 12, de 14 si am ajuns acasa de abia pe la 5 dupa-masa, dupa ce vazusem filmul de trei ori in aceeasi zi. Si de atunci l-am mai vazut de cel putin 30 de ori. L-am aratat fiecarei persoane dispuse sa stea cu mine in fata unui televizor. M-am mandrit cu el, ca un descoperitor. E o poveste poate lipsita de sens pentru majoritatea oamenilor, dar care mie mi-a atins coarda sensibila. M-a facut sa imi doresc sa fiu Marele Albastru. Sa am pasiunea lui Jaques. Daca il prindeti, rupeti-va doua ore pentru ca isi merita toate laudele. Va pun, asa, de pofta, cateva secvente. Poate va deschid apetitul.