Sunt un mandru bunic

Iep. Am patru nepotei. Trei negri si unul care ma face sa banuiesc ca Tanase a trait o romanta adevarata de trei minute cu dalmatianul unui vecin care circula dupa bunul plac prin spatele blocului de pe Mihai Viteazu. Desi ma asteptam sa toarne kinderii de abia prin iunie, m-a surprins sambata noaptea, cand la 4 a inceput sa gafaie. Patru ore de travaliu si pe la 8 a inceput sa ii nasca. Acum am inteles cu adevarat de ce toti tatii vor sa stea langa sotii cand nasc. Pentru ca nasterea asta chiar e un miracol. Si la oameni dar si la animale. A stiut pas cu pas ce trebuie sa faca, placenta, cordon ombilical, curatenie, urmatorul. Si tot asa timp de doua ore. Iar cei 12 pui cu care ma speria la ceas de seara au fost pana la urma doar 4. Frumosi foc. O sa ma doara inima cand va trebui sa ii dau, dar asta este. Inca nu stau la casa. La 6 saptamani incepe distributia. Daca cineva vrea vreun puiut de maidanez, cu mustati flocoase si urechi ascutite il dau cu cel mai mare drag. Bineinteles, dupa ce imi raspunde la cele 120 de intrebari din chestionarul de adoptie si ma lasa sa ii rearanjez mobila prin casa ca sa nu raneasca puii. :))