Abrambureala in fotbalul sibian

Bla, bla, bla. Poveşti despre poveşti. Fuziune, absorbţie, bani, interese, vicepreşedinţi traşi pe linie moartă dar din cale afară de activi. Să fim serioşi. Cineva nu vrea fuziunea dintre Atletic şi FC Sibiu. Cine e misteriosul cineva? Încă nici unul dintre cei bănuiţi nu şi-a dat arama pe faţă. În teorie, Johannis are interesul ca fuziunea sa se producă. Ar duce la formarea unei echipe mai puternice, care ar putea promova în Divizia B la finalul sezonului. 2008, an electoral, o promovare ar da bine, remember 2004. Pe de altă parte, dacă ar cumpăra direct un loc în B, cum se zvoneşte, ar împuşca două raţe dintr-o lovitură, chit că ar scoate nişte bani din buzunar. Dacă şi-ar dori fuziunea, Johannis nu l-ar împinge în faţă pe Keul, pentru că atleticii au spus un NU clar lui Keul. Mai bine fără fuziune decât cu Keul în Consiliul de Administraţie. Iar atunci vine întrebarea normală, împingându-l pe Keul în faţă, nu înseamnă că nu se vrea fuziunea? Însă ce e ciudat, e că dinspre Primărie, deşi ferme, semnalele rămân încă pro-fuziune. Practic, de pierdut are doar fotbalul sibian şi seminţarul care încă mai aşteaptă un meci adevărat în Subarini. Pentru că un miliard pentru un loc într-o divizie mai călduţă se găseşte la FC Sibiu iar un buget pe încă un an ar putea fi găsit de Atletic. Însă în timp ce ambele echipe şi-ar toca banii degeaba, împreună ar putea să bată la uşa diviziei B. Dar pe cine interesează? Toţi vor putere.

Bogdan BRYLYNSKI