Capitala dă turismul peste cap

Am vrut să fac şi eu turism de weekend. Pe româneşte, să fug undeva, să scap de agitaţia Sibiului. Nu zic nu, m-am trezit cam târziu. Mi-am dat şi eu seama, cât de penibil sună să dai vineri un telefon şi să intrebi dacă mai sunt camere libere. Aşadar. Vineri după amiaza, deschidem internet explorer-ul şi dăm un search pe google. Pensiuni Sibiu. Apar la rezultate cu tona, de începi să îţi freci mâinile. Primul lucru, le excluzi din start pe cele care nu-ţi trag cu ochiul, şi sunt câteva. Şi începi să suni. La Sibiel plin, la Gura Râului plin, la Orlat plin, pe Valea Avrigului plin, Sadu plin, Ocna Sibiului plin, ba chiar şi pensiunile mai mari, gen Albota, pline ochi. Laşi figurile deoparte, că deh... vrei să pleci şi până la urmă dormi şi la om în casă, dacă în pensiuni n-ai găsit loc. Şi începi iară să suni. „Bună ziua, nu vă supăraţi, mai aveţi cumva vreo cameră liberă pentru mâine seară?” La celălalt capăt al firului, o voce plină de uimire (nici nu vreau să mă gândesc ce faţă făceau: doamne, ce tembel!?): camere? Nu, ne pare rău. Şi uite aşa, vezi cum se năruie weekend-ul romantic. Îţi iei inima în dinţi şi porneşti totuşi la drum. Imposibil să nu găseşti ceva. Alegem Ocna ca destinaţie. Doar acolo vine lumea din Sibiu şi seara se cară acasă. Vezi să nu. Începem cu hotelurile, locuri ioc. Pensiunile şi mai pline. Ni se oferă cu generozitate o rulotă. Băăăăăă, vrem un weekend romantic!!! Hostelul de peste drum are o cameră la mansardă, dar un grup de bucureşteni ne-o ia înainte. Năcăjiţi, dăm să plecăm spre Sibiu, când la ieşire din Ocna, hop, o pensiune nouă. Cu tupeu, întrebăm de camere şi, surpriză... AVEAU. Greu şi cu turismul ăsta de weekend.