Mai mult ne-am jucat decat ne-am luminat

Si a trecut si asta. Cea de-a doua aparitie in public a Jocului de-a Lumina. Nunu a fost primul, fiul i-a calcat pe urme, drept, cu ajutor din partea trupei vesele. Evident ca m-am fastacit. Ca m-am plimbat ca o curca beata printre toti prietenii si colegii veniti la cafeneaua Haller, incercand sa imi gasesc cuvintele. Si tocmai cand credeam ca le-am gasit, m-am trezit intre blitz-uri, reportofoane, telefoane mobile atintite pe mecla mea oarecum tampa in cautarea inspiratiei. Am balmajit un speach presarat cu hahaieli, rasete mai mult sau mai putin infundate, dar foarte amuzant. Nu zic ca doar pentru mine, ca ma indoiesc ca rasetele pofticioase din public erau de complezenta. Cert e faptul ca nu a fost un vernisaj. A fost o intalnire intre prieteni, asa cum ii sta bine Jocului de-a Lumina. Si promitem sa revenim cu o expozitie colectiva, a tuturor prietenilor mei. De abia atunci o sa o facem lata.

Incercand sa tin speach-ul, jenat de vulturii din presa sibiana

O privire blogareasca spre masa presei, Eticheta si Mazemania in actiune

Expozitia si una bucata muiere
Imparatul Chizdetz mai cere o votca