Palma, acvariul

De când am pus piciorul pe aeroportul din Palma de Mallorca am vrut să merg să vizitez acvariul. Nici nu era foarte greu să te decizi, din moment ce era obiectivul cel mai intens promovat în tot aeroportul. Pe fiecare stâlp de la ieşirea din aeroport erau lipite bannere cu imagini din acvariu. Suficient cât să captiveze un pasionat. Ne-am tot învârtit în jurul cozii vreo trei zile până să dau cu pumnul în volan şi să comand excursie la acvariu. Am stabilit de dimineaţă, la cafea, itinerarul zilei, cu oprire sută-n mie la acvariu. După ce am hălăduit prin Palma suficient cât să ne plictisim, başca faptul că începuse şi ploaia, hida toată gaşca la acvariu. No, une-i pliantul cu adresa. La hotel, pe terasă. Ne-am adus noi aminte că strada cu pricina s-ar numi Manuela Herrera. Marcel, gipiesul meu vânjos n-avea habar de nicio Manuela dar ştia un Manuel Hererra. Judecând logic, Manuel putea foarte bine să fie soţul Manuelei, aşa că ne-am lăsat în voia lui Marcel. A, am uitat să vă spun povestea cu maşina. După ce ne-am luat un flit de ne-a durut părul în aeroport, că n-au vrut să ne închirieze maşină fără carte de credit, la hotel i-am convins că şi cash-ul e la fel de valabil ca şi plasticul care-l bagi în perete şi-ţi dă bani. S-au scuzat că nu mai au maşini de 7 locuri, cum aveam noi nevoie, dar ne-au dat de 9 la acelaşi preţ. Deci. În microbuzul ăla încăpea o clasă întreagă din ciclul 1-4 şi toate băncile din spate din ciclul 5-8. Trăjni-l-ar de mastodont. Ş-apăi găsea şi Marcel alea mai înguste străzi din Palma de eram tot marşarier, a-ntâia, marşarier, a-ntâia. Într-un târziu, ajungem pe Manuel Hererra. Acvariu nici vorbă. Dar am găsit o parfumerie şi o papucărie, suficient pentru muieri, motiv de beri pentru bărbaţi (da, am mai tras si câte o bere pe principiul că ăla cu maşina mai mare are întotdeauna prioritate. Şi jur că eram cea mai mare maşină). Sictiros dădeam în goarnă Fiat-ului Scudo să ajung mai repede la hotel, la prietenul Grant`s când găsesc pe autostradă exit-ul spre acvariu. Bineînţeles că era închis, ce dracu. Credeţi că în Spania nu funcţionează legile lui Murphy? Şi la fel de bineînţeles, a doua zi am ajuns acolo cu un ceas înainte de închidere. Fomeia de la intrare ne-a avertizat. "Mai aveţi doar o oră şi noi recomandăm cel puţin o oră şi jumătate pentru vizitarea acvariului". Mă laşi? 46 de minute, over and out. Câte 10 poze pe minut, o ţâră de holbeală la rechini, pauză mai lungă pentru poze artistice cu cascada, mângâiat ţestoasele pe frunte şi Doamne-ajută. Drept, n-am apucat să zgâriem cu unghia geamurile făcând here, fishy, fishy, fishy, dar eu am iesit super multumit. Ş-am zis că venim şi a doua zi, să le demonstrăm că putem mai bine de 46 de minute. Dar nu ne-am mai pus capul cu ei.
Lasând gluma la o parte, Acvariul din Palma este unul dintre cele mai mari din Europa. E structurat extrem de inteligent şi de atractiv pentru vizitatori. Vieţuitoarele marine sunt împărţite pe secţiuni, de la meduze, anemone, cai de mare, peşti exotici, rechini şi peşti buni de aruncat în tigaie până la jungla amazoniană, cu peşti ciudaţi culeşi din râurile sud-americane. Bazin cu ţestoase, bazin special cu rechini şi cu koi fish (evident că ne-am hăhăit ca moronii). Foarte impresionant mi s-a părut tunelul construit în aripa peisaj oceanic, cu tot felul de peştoci fluturându-şi cozile deasupra capului tău. Iar pozicile au ieşit pe măsură. Am pus mai multe pe fotoblog şi aaaa, l-am găsit şi pe Nemo. Cam timid băiatul, sincer să fiu. Luni, povestea cu dracu ş-am încheiat cu vacanţele pe anul asta.