Salariul, ca armă electorală

Au lăsat mitraliera jos şi au pus mâna pe baionetă. Moartea curată nu mai este suficientă. E campanie şi trebuie să sară sânge. Din lupta de la distanţă, dintre palate, preşedintele şi premierul au pus mâna pe cuţite şi au ieşit în stradă. Bugetul a fost transformat într-o tranşee. Noi, ceilalti 21.999.998 de români suntem soldaţi non-combativi, aşezaţi frumos în garnizoană, aşteptând trompeta de atac. În prima linie, profesorii. Li s-a fluturat un vis frumos pe la nas. Au adulmecat iar mirosul le-a gâdilat papilele. 50% în plus la salariu nu e de ici de colo. Merită să ieşi în frig, în stradă, să faci scandal, să îngheţi anul şcolar şi să tulburi apele negre de campanie. Din „popota” profesorilor a ajuns mirosul şi către sistemul sanitar. Profesorii da, noi nu? Şi au smuls o promisiune de la preşedinte. Că sunt următorii pe listă. În acelaşi timp, în a treia linie de luptă se încălzesc funcţionarii publici. Fac flotări şi genoflexiuni, iar în loc de trese vor pune pe braţ brocarde japoneze. Dintr-o necesitate, salariul a devenit o armă. Deocamdată o folosesc doi oameni până când va izbucni cu adevărat războiul. De abia atunci va curge sânge.