Puneţi mâna pe lopată

Din principiu, dau bani la cerşetori. Ştiu, o să spuneţi că nu e bine, că îi încurajez să cerşească, că banii ăia se duc pe whisky şi ţigări în loc să ia lapte praf la copii, asta este. Dau, pentru că nu pot să scap de sentimentul de milă pe care îl am în momentele cu pricina. Am văzut şi Filantropica, de vreo cinci ori, cred. Sunt convins că există o regie în spatele fiecărui cerşetor, ce naiba. Fără marketing nu merge nimic în lumea asta. Şi cu toate astea, dau. În special la copii. Le "cumpăr" florile, chiar dacă le dau bani şi nu iau buchetul, iconiţe, mai tot ce "comercializează" puştanii. Şi tot sper că din câţi bani strâng îşi iau şi un hamburgher înainte să dea obolul la părinţi sau la micii întreprinzători care au pus afacerea pe roată. În zona restaurantului Fellini este o tanti care cerşeşte cu flori în mână în fiecare zi. E toată plânsă, tot timpul cu lacrimi în ochi şi cu o voce de-a dreptul înduioşătoare. Mă plezneşte direct în portofel. Am şi doi "clienţi" la Universitate, frate şi soră, le dădeam încă din facultate. Au trecut mai bine de cinci ani şi ei sunt tot acolo. Concluzia: când am dau, bine sau rău, dar dau.
Ieri am fost la Real la neşte cumpărături. În parcare, o tanti cu un plod în braţe, eterna replică "dă-mi şi mie zece mii să iau ceva de mâncare la ăsta micu". Îi spun că îi dau, să aştepte până bag plasele în portbagaj. Îi dau 20j de mii şi îi spun, uite, ia şi coşul, du-l şi îţi mai rămân cinci mii, după care mă urc în maşină. Şi o văd cum împinge cu dispreţ coşul într-un colţ ferit al parcării. Adică nu se merita să facă 10 metri până la rândul de cărucioare pentru 5 mii. Mai bine i-a lăsat în coş. Mi-au trecut rapid prin minte două gânduri. Primul, să mă dau jos, să îi dau două palme pentru mega lenea care o futea. Şi al doilea, să mă dau jos, să îi dau două palme, să îi iau cei 20j de mii şi să îi dau o rudă de salam din plasă. Noroc cu plodul din braţe. Deci băi aceştia. Sunt zeci şi sute de oameni care vă dau bani în fiecare zi pentru că le e milă de voi şi de progeniturile de care vă bateţi joc una-într-una. Dar măcar nu desconsideraţi banii, mulţi, puţini, câţi sunt. Măcar atât puteţi să faceţi.