Subscribe

RSS Feed (xml)

Powered By

Skin Design:
Free Blogger Skins

Powered by Blogger

miercuri, 8 octombrie 2008

Palma, la dracu


Nu râdeaţi. Că nu-i de râs. Chiar am fost la dracu acasă. La Cueva del Drach, adică Peştera Dracului, e cel mai frumos obiectiv turistic pe care l-am văzut în Palma de Mallorca şi unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut prin toate peripeţiile mele prin lume. Evident că dacă n-ar fi plouat şi n-ar fi fost vreme mohorâtă nu ne-am fi dus la peşteră. Pentru ce să dai 10 euro când poţi să-ţi mai iei 5 Bacardiuri. Dar no, cum plaja ne refuza constant, am luat-o la picior spre Porto Cristo şi peşterile din zonă. A Dracului a fost prima din drum, că poate ajungeam la alta. Nu ne-am dus chitiţi să o vedem neapărat pe asta.
Rânduială ca la mama ei acasă. O altă mostră de turism. Şase case de bilete, restaurant, bar şi maşini de îngheţată, să nu te plictiseşti aşteptând intrarea. Nu intrai după cum te taie capul. La fiecare fix, se îndepărtau lanţurile şi intrai în peşteră condus de 20 de ghizi. Ai dracului ghizi. Dacă vedeam înainte semnul de "nu fotografia, jito" n-aş fi intrat cu siguranţă. Dar deja dădusem cei 10 euro când am văzut semnul. M-am resemnat, gândindu-mă că n-o să mă fac io de cacao în peşteră făcând poze, într-o ţară civilizată, când e ditai semnul pus la intrare. Şi n-am făcut. Primele cinci minute. Gardienii ne supravegheau de zici că vizitam tezaurul Spaniei. În ciuda cerberilor, toţi ciucaleţii pozau. Dar nu aşa. Cu nesimţire. Şi prin nesimţire înţeleg să foloseşti bliţul într-o peşteră întunecată. Adică, helăăăăău, morone.
Am rezistat fără să fac poze când m-am trezit rugat de doi nemţi să le fac o poză în peşteră. No, până aici. Mi-am pus cureaua aparatului după gât, am lipit LCD-ul de burdihan ca să nu se vadă lumina şi am făcut poze “de la brâu”. Jumătate au ieşit mişcate, dar am găsit şi câteva superbe, numa bune pentru viitoarea expoziţie.
Peştera Dracului este una dintre cele mai adânci din lume, evident, dintre cele vizitabile fără cordelină şi colţari, şi are cel mai mare lac subteran. Ştiind perfect să speculeze potenţialul ei turistic, spanioloii au angajat un inginer francez, specializat în iluminat subacvatic. Şi le-a pus franţuzul nijte becuri în apă de te întrebai dacă eşti la dracu sau ai ajuns în paradis. Ceva imposibil de povestit. Reflexe albăstrui, turcoaz, albastru închis. Luminile se aprindeau şi se stingeau, o întreagă feerie. Şi dacă asta vi se pare impresionant, să vă povestesc momentul în care am rămas cu gura căscată. Am ajuns cu toţii într-un amfiteatru, înconjurat de lacul turcoaz. Ne-au povestit în patru limbi istoria peşterii după care, dintr-o dată, s-au stins toate luminile. Şi pe pereţi şi în apă. Şi din cel mai îndepărtat colţ, se aud acorduri din Mozart. Colţul se luminează încetul cu încetul de... trei bărci, luminate de jur împrejur. În prima barcă, un clavecin, o violonistă şi o violoncelistă. ..................................................................................................... asta a fost comentariul meu pe moment. Vâsleau în perfectă linişte, nu se auzea nimic altceva decât o muzică divină. 10 minute a fost o linişte de mormânt. Nici să tuşeşti nu-ţi venea. Tot ce mi-am dorit eu în momentul acela a fost să nu se termine. Evident că dorinţele nu se împlinesc. Dacă se împlineau acum eram la Bucureşti, ridicam premiul cel mare de la Loterie. Dar am învăţat să mă mulţumesc exact cu ceea ce am. Iar experienţa de la dracu a fost de-a dreptul divină.
P.S.: Bulangiii aveau de vânzare fotografii la ieşire. 10 poze la 3 euro. De aia nu m-au lăsat să pozez în linişte stalactitele şi stalagmitele. Vă pupă tata. Iertare că am ignorat semnul, dar ieşeam din peşteră ca singurul fraier care a intrat cu aparat şi a ieşit cu cardul gol. A, şi cea mai amuzantă fază, la ieşire, toată lumea îşi verifica pozele şi le ştergea pe cele neclare. Nikon D60 rulz. Mai multe pozici pe fotoblog.

5 comentarii:

  1. jamescrissilv.ro8 octombrie 2008, 13:16

    Acum am descoperit blogul tau si imi place. Te felicit.
    O zi minunata iti doresc

    RăspundețiȘtergere
  2. mersi. sper sa ne mai vedem/auzim/povestim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci de acolo vine numele piesei lui Alessandro Boschi - Cuevas del drach de pe Cafe del Mar - Dreams 4. Nu e genul tau de muzica :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Cica exista o telecomanda pentru televizor, cu blanita (sintetica) in forma de pisica. Poti schimba canalele, poti modifica volumul sunetului si o poti mangaia. Daca o mangai corespunzator ea incepe sa toarca ca o pisica reala, facandu-ti mult mai placuta si confortabila sederea in fata televizorului. Iti place?

    Cam asa e si cu pesterile tematice din Palma, facute pentru proletariatul foarte calator. Mozart, Venetia, Gondole, lumini, Jules Verne n-au nici o legatura cu pesterile in care esti pozat la intrare pe banda rulanta din care iesi fericit. Luminile, culorile feeria, lacul turcoaz sunt "facaturi" care ma fac sa ma intreb daca mai e ceva autentic in lumea asta. Vorbesc in cunostinta de cauza, desi nu ma pricep prea bine la pesteri ai putea intreaba si un speolog pasionat.

    Mi se pare ca ei sunt la polul opus fata de noi, pesterile din Romania sunt aproape salbatice si sufera din cauza lipsei unei minti care sa le exploateze turistic cat de cat normal, in timp ce la ei pestera este doar o sursa de bani (ar putea pune si girafe de plus in pestera daca asta ar aduce bani, si culmea noua ne-ar si placea)

    Te salut, cu prietenie. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Din ce-am citit pe-aci, pentru satpanul acestui blog ar trebui inventata telecomanda-catel, care latra si da din coada, dar, pe de alta parte, nu i-ar fi prea bine pentru ca ar starni cu siguranta gelozia "bestiei" din capul paginii. :)
    Cat despre exploatarea in scopuri turistice a pesterilor si a altor daruri ale naturii, recunosc, sunt foarte frumoase si salbatice, dar nu prea aduc bani. Si parca e pacat sa ne laudam ca avem ceva mult mai valoros, cum ar fi o Scarisoara, dar nu o valorificam pe cat ar trebui. Orisicum, cu mascari, luminite si gondole sau fara, pesterile ofera privelisti spectaculoase si merita sa vezi asa ceva de cate ori se poate.

    RăspundețiȘtergere