O zi perfectă

De-o zi ca asta mi-e chiar haznă. Ai avut vreun moment în care simţi că orice ai face, oricât te-ai strădui, proiectul în care eşti implicat nu are nicio şansă de reuşită? Că eşti un biet Don Quijote şi în jurul tău apar tot mai multe mori de vânt? Eu trec prin câte o stare de asta măcar o dată la două săptămâni. Cu câinii mei, evident, doar cu ce altceva. Reuşesc să găsesc un stăpân, întorc capul dau de alţi 10 chinuiţi în stradă. Oblojesc doi câini, după colţ mă aşteaptă 20. Şi mă simt atât de descurajat. Dar de fiecare dată apare ceva care mă scoate din nou pe linia de plutire şi îmi dă avânt. Au început deja să sune oameni. Că au câini pe lângă bloc, pe care îi îngrijesc, şi vor să le găsească un stăpân. Să îi ajutăm. N-am făcut un pas mare, dar pasul ăsta de bebeluş e ceva. Mă pierd în gânduri. De ce sunt atât de happy. Păi, proteviştii mei colegi au făcut o ştire cu campania noastră de adopţii în Finlanda. Şi m-au rugat să îi duc la o persoană care a adoptat un câine. I-am dus la doamna Florea, pe Moldoveanu, la Lali. Lali a fost primul câine care mi-a rupt sufletul în direct, la televizor. Am fost cu ea, în primăvară, la Antena 1, în direct. Din şase căţei câţi am dus acolo, cinci au fost adoptaţi pe loc. Ea era cea mai blândă şi mai timidă dintre ei. A stat nemişcată jumătate de oră cât a durat emisiunea. Şi, apropo de ce scria Ade, atunci am văzut pentru prima dată resemnarea în ochii unui câine. Toţi patrupezii din platou dispăreau de lângă ea, până a rămas singură, cu ochii în pământ. Mi-am jurat atunci că nu mă las până îi găsesc un stăpân. La vreo săptămână de la emisiune, mă sună o doamnă. Că îi e drag de ce facem noi, că iubeşte câinii, că vrea un căţel. Când am auzit că stă la curte parcă l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Cu Silvana, am dus-o pe Lali aţă pe Moldoveanu. Era speriată, timorată, vroia între frăţiorii ei. Ce e greu, a trecut. Iar Lali a ajuns de la Antenă la Proteveu. O să o vedeţi sâmbătă sau duminică dimineaţa la Ştirile Pro TV. Tocmai am petrecut cu ea una dintre cele mai frumoase jumătăţi de oră din viaţa mea. Mi-a umplut sufletul de bucurie. Să mor eu dacă nu merită tot efortul de pe lume mulţumirea pe care am avut-o eu azi.