Conştiinţă colectivă

Suntem pe ultimul loc în Europa la donarea de organe. Şi nu cred că religia ne împiedică să dăm o mână de ajutor chiar şi după moarte. Într-o majoritate de oameni care ţin post iar când ies din casă lovesc un câine şi scuipă un cerşetor, religia rămâne doar ceva de faţadă. Eu cred că avem acest stigmat din indiferenţă. Poate e prea mult să aplicăm principiul cu capra vecinului, dar este clar că românii, în acest moment, nu mai au o conştiinţă colectivă. În afară de mitinguri pentru salarii, de la mineriade încoace, românii nu au mai avut nicio acţiune de grup. Şi atunci, rezultatul îl ştiţi cu toţii. S-a mai ieşit în stradă după un Champions League, sau după Campionatul Mondial din SUA, şi cam atât. Urmăream interesul acordat de americani alegerilor şi discursurile pe care le-a ţinut Barack Obama. Erau adunaţi sute de mii de oameni, pentru ceva în care credeau. Iar nouă ne lipseşte credinţa în om. Dezgustaţi de liderii ce apar la televizor ne-am închis în propriile colivii ignorând oamenii din jurul nostru. Pot să înţeleg că te deranjează gândul că vei fi secţionat în 25 de bucăţi, dar eşti mort. Ce mai contează ce se alege de ficatul sau de inima ta? A, probabil ne deranjează că nu mai suntem în viaţă ca să primim mulţumirile şi ploconelile. Probabil. Pe de altă parte, cum bine spunea un cetitor pe site-ul ziarului, nici eu nu am semnat vreo hârtie prin care mi-aş dona organele după moarte. La 28 de ani nu te prea gândeşti la asta :D. Aţi dona vreunul organe? Şi dacă aţi dona, aţi da chiar tot? Sau ăştia mai beţivi preferaţi să vă mândriţi cu ficatul pe lumea cealaltă la vreun drinking contest.