Sportul românesc sângerează

Fiecare dintre noi avem o echipă preferată. Bărbaţii în special, dar în ultima perioadă, emanciparea feminină începe să acapareze şi o parte din fenomenul sportiv. Suporteriţe de tenis, ping-pong şi volei pe plajă, femeile au început să apară pe stadioane, în sălile de sport, semn că le-a cuprins şi pe ele microbul. Au deja preferinţe în materie de fotbal şi fulare ale echipelor de baschet sau handbal. Foarte frumos, dacă mă întrebaţi pe mine. Asta până în momentul în care deschizi televizorul. Sânge, dinţi sparţi, rotule fracturate, obraji crestaţi de pulanele jandarmilor. Lanţuri peste picioarele cameramanilor, picioare în gura jandarmilor, capete sparte de cărămizi. Conducători de cluburi fugăriţi pe stadion. Arbitri luaţi la pumni. Autocare sechestrate şi ciuruite cu bâte şi cu pietre. Suporteri arestaţi. Acesta este sportul românesc de astăzi. Legea dragomirească a făcut posibilă izbucnirea unor violenţe de neimaginat. Le-a permis forţelor de ordine să răspundă cu aceeaşi monedă. Practic, a pus un egal între suporter şi cel care ar trebui să îi pună căpăstru. A dus la un război între animale. Sunt perfect conştient de faptul că România avea nevoie de o lege care să interzică violenţa pe terenurile de sport. S-a ajuns prea departe. Însă orice lege trebuie făcută cu cap. Iar legea Dragomir nu are nici măcar picioare. Ce s-a gândit vajnicul deputat fotbaliator. Orice club are o firmă de pază. Adăugăm jandarmii şi obţinem o forţă. Ce putem face cu această forţă? Să-i batem, dumnezeii mamii lor de nenorociţi. Să îi umplem de sânge până nu mai comentează vreunul. Aşa vom potoli violenţele pe stadion, cu violenţe. Steaua-Timişoara s-a încheiat într-o baie de sânge. Legea Dragomir s-a întors împotriva celor care trebuiau să o aplice. În loc să calmeze spiritele, bătălia le-a înfierbântat. O peluză a sărit să o apere pe cealaltă. O luptă s-a transformat într-un război. Iar asta ni se pare nouă o lume civilizată? În lumea civilizată delicvenţii sunt filmaţi şi urcaţi în dube, fără scandal, tam-tam şi mult sânge la finalul meciului. Sunt arestaţi, amendaţi sau chiar încarceraţi, dar ajung acasă cu toţi dinţii în gură şi ochii intacţi. Chiar dacă după şase luni sau chiar un an.
Foto