Operatiunea Monstrul

Acum o saptamana am plecat pe fuga, nici n-am apucat sa va spun unde imi folosesc cea de-a doua saptamana de concediu de anul acesta. N-am mai fost la italieni, am ramas pe acasa, sa mai vedem ce n-am apucat inca din Romanica noastra. Si va spun cu mana pe inima ca-i tare frumoasa, mai frumoasa ca oricare alta. Pentru munte ne-am dus in Retezat, pentru mare la Sfantu Gheorghe, la varsarea Dunarii in Marea Neagra. O sa va povestesc intregul periplu mai pe larg, incep cu ce e mai important. Delta = pescuit, asta stie toata lumea. Deci, ne-am luat si unditele in Delta, ca sa ma fac de minune, nu altceva. Eu si colectia mea de plute :)). Ajunsi pe plaja Marii Negre am intrebat si noi de un loc de pescuit, toata lumea ne-a indreptat spre gura de varsare a Dunarii. 3 kilometri, o nimica toata. De la gura de varsare am luat-o in sus, alti 2 kilometri, pana in salbaticie. Am dat noi la peste ce-am dat, n-am prins nici macar o cizma uitata de vreun pescar. Am schimbat locul de pescuit pana am ajuns prea departe ca sa ne intoarcem pe acelasi drum. De lene, nu de altceva, stati linistiti. Satui sa ne bata soarele in cap si sa facem glume pescaresti unul pe seama altuia, ne-am luat toti patru sa cautam o carare care sa ne scoata la camping. Il vedeam la vreo 200 de metri distanta, despartit de noi doar de stufaris. Intre 200 de metri prin stuf si 5 kilometri pe plaja normal ca am luat-o prin stuf, desi eram toti in slipi si sandale. Au fost cei mai lungi 50 de metri in viata mea. O jumatate de ora am calcat stuful in picioare, ne-am taiat, ne-am zgariat, ne-am umplut de puf de stuf. Si am ajuns intr-un punct in care nu mai puteam inainta, oricat de viteji ne dadeam. Asa ca am fost nevoiti sa o luam inapoi. Cu siguranta nu sunteti atat de tampiti incat sa incercati sa iesiti dintr-o mare de stufaris asa ca va povestesc si detaliile tehnice. Cand calci stuful virgin si il culci peste noroi poti calca linistit pe el fara sa te scufunzi. Cand calci pe stuf deja afundat in noroi ai cele mai mari sanse sa te scufunzi. Iar cand esti in slapi ca Pope, ramai si in picioarele goale iar slapii dispar sub un metru cub de noroi. Compasiunea fata de slapul pe care si l-a pierdut Pope in mal o puteti vedea pe fata mea. L-am extras din noroi si am iesit cu chiu cu vai din stufarisul in care ne puteam lasa linistiti oasele. Pe mal, ideea geniala numarul 2. Sa o luam prin Dunare. Pe langa stufaris, in apa mica. Doar vedeam pasarile stand in picioare in apa. Dupa ce am facut vreo suta de metri prin apa pana la genunchi auzim un racnet. "Baaaaaaaaaa. Opriti-vaaaaaaaa". In spatele nostru, un barcagiu isi agita mainile prin aer sa ne opreasca. "O sa va innecati in maaaaaaal. E noroi maaaaaaaare". Moment in care ne-am trezit extrem de descumpaniti. Doar era ideea noastra geniala. Noroc ca ne-a oprit omul, ca de acolo nici ca mai ieseam. Patru tantalai in mijlocul Dunarii, noroi in fata, 5 kilometri in spate... ce era de facut? Ne-am rugat de el sa ne ia in barca. "Pai da, ca asa veniti toti tampitii. Va bagati in Dunare, ramaneti infipti in noroi si dupa aia sunati la noi sa venim sa va recuperam". Am scapat de ironii cu vorba buna si ne-a si luat in barca. A, si cand ne-a intrebat de unde suntem i-am spus ca din Sibiu, desi niciunul dintre noi nu e bastinas ci suntem adoptati :)). Asa ca daca ajungeti pe la Sfantu Gheorghe si va intreaba careva de unde sunteti, nu ziceti Sibiu, ca o sa fiti de rasul curcilor. Am avut noi grija de asta. :)))