Cu ultima suflare

Ieri am omorât un câine. Pe care, de fapt, l-aţi omorât voi. Oameni fără suflet, lipsiţi de conştiinţă şi remuşcări. Da, tu, cel care ai trecut cu maşina peste el şi nici nu te-ai uitat în retrovizoare să vezi ce s-a întâmplat. Tu, cel care te-ai oprit în prima benzinărie şi ai şters sângele cu o cârpă de pe bara din faţă a maşinii. După care ai plecat mai departe mulţumit de caii tăi putere care tot timpul te trec peste 50 de kilometri la oră. Da, şi tu l-ai omorât. Tu, cel care ai trecut de două ori pe lângă corpul lui plin de sânge şi ai întors capul. Te-ai oripilat, nu? Când ai văzut că nu îşi poate mişca şoldul şi că maşina i-a frânt coloana în două. L-aţi lăsat pe marginea drumului gâfâind de durere şi aţi trecut pe lângă el dând din cap şi simulând pentru cinci secunde compasiunea. Tu l-ai împuns cu o undiţă, să vezi dacă mişcă. Ai plecat dezgustat când l-ai văzut chircindu-se de durere. M-ati vazut cand il tineam capul in palme si ati intors privirea. M-ati vazut plangand cand ochii i-au clipit pentru ultima data la ultimul strop curs din seringa ce i-a curmat suferinta. V-am văzut pe toţi. Vă ţin minte şi vă promit că soarta nu vă uită. Nu vă doresc răul şi nici nu vă spun că aveţi suflet de câine. V-aş face un compliment. Nu meritaţi să fiţi câini. Rămâneţi ceea ce sunteţi, nişte bestii. In timp ce asteptam seringa salvatoare, Oti mi-a povestit despre o carte. Despre un catel care alerga un fluture pana a cazut de pe marginea lumii si a ajuns pe luna. Iar intre pamant si luna a vazut planeta cateilor, unde in copaci cresc oase si toti cateii pot latra cat vor. Si nimeni nu-i cearta. Cand ma uit la oamenii din jurul meu as vrea ca planeta asta sa existe. Pentru o planeta ca asta as emigra.

Cacanarilor

 
Sunteti niste cacanari. Da, voi astia cu uniforme albastre si camasi albe scrobite care ati pus coada la pruna cand v-au dat girofare si portavoci. Voi astia care impartiti dreptatea numa cand si cum vrea muschiu vostru. Vajnicii politisti sibieni se inghesuie care mai de care aproape in fiecare dimineata pe Mihai Viteazu sa dea amenzi la oamenii care se grabesc la lucru si nu mai trec pe trecere ci pe scuarele de care e plin bulevardul. N-am nicio problema cu chestia asta, inteleg ca legea e lege, dar faceti-o lege pentru toti. Ia priviti cum 5-6 tineri trec strada prin loc nepermis de fata cu cele doua echipaje de politie, care probabil dimineata au venit si-au inceput iar sa imparta amenzi la cei care trec pe acolo. Nu va crapa obrazul baaaaaaa???
Plus ca, stiti povestile mele cu bulevardul pe care INCA locuiesc. Scandal, zgomot, claxoane, pizduieli, tot tacamul. Ia uitati-va la masina asta parcata ilegal tot langa cele doua echipaje de politie. Altminteri stiu sa foloseasca portavocea si sa urle la 2 noaptea „mutati masina din acest loc”. Acu, dintr-o data au uitat. Lasa, ca va stric io linistea, cum mi-o stricati si voi mie. Va bateti joc de uniforma aia, de aia va ia toata lumea in balon, ca nu va duce capul.

Steaua in grupa cu Lyon si Bayern

Echipa Steaua va juca in grupele Champions League alaturi de echipele Lyon si Bayern Munchen
Steaua a fost ultima echipa extrasa din urna C.
Update: A patra echipa din grupa este Fiorentina. Adi Mutu vine in Ghencea sa se lupte cu Jijinho pentru datoria care cica ar avea-o.
Update: CFR joaca in grupa cu Chelsea, As Roma si Bordeaux.
Bafta amandoua echipelor desi ma indoiesc ca vor trece de ele. Steaua singura care parca ar avea o sansa. Clujul in niciun caz.

Blogger, you suck!!!

Sunt convins ca am fost victima unei conspiratii pusa la cale de Baumax, RDS si Google. Astia s-au inteles cat am fost plecat in concediu sa ma faca cu capul. Ghinionul lor. Pe aia i-am dumnezeit, pe astialalti i-am bestelit, acu pe Gugheli. YOU SUCK, mai baieti. Ma rog de voi de o saptamana sa ma ajutati cu cacaturile alea de poze ce au invadat fotoblogul si voi nimic. Am ajuns prin toate forumurile de discutii si tot degeaba. M-ati lasat de izbeliste. No, fratilor, intre timp s-a inventat downloadul. Drept ca m-am chinuit vreo doua ceasuri sa gasesc o tema incarcabila si in acelasi timp interesanta ca aspect, dar am reusit.
Si am urcat pe fotoblog primele poze din seria Delta Dunarii, episodul I, "Oamenii Dunarii". Urmeaza multe altele, pasari, peisaje, umbre si lumini... vin toate in curand acum ca l-am pus pe picioare.

Ai dracu cu RDS-ul vostru

Daca mi-e greata de ceva imi e de acriturile din spatele tejghelelor. Mai ales alea de la relatii cu publicul. Jur pe rosu, verde si pe papadia din fata blocului ca muierile astea si-o cauta. De fiecare data cand ma vad fata in fata cu o poama acra de genul asta imi imaginez cum ma intind peste tejghea, ii bag mana in coafura facuta la macelaria in colt si testez rezistenta tastaturii pe care o are in fata pana ii ramane pe frunte urma de la Escape. Pai futu-va mama voastra, ce dracu inseamna pentru voi relatii cu publicul???? Dati dracului relatii publicului nu va scuipati veninul acumulat din frustrarile conjugale.
Ma duc la RDS-ul de pe Mihai Viteazu. Cu o problema banala. Am cumparat un Digi de la cineva acu trei ani si vreau sa il mut pe numele meu. Cand m-am mutat de pe Axente Sever am facut o cerere de suspendare, am semnat-o, am primit numar de inregistrare, p...a de la ghiseu mi-a zis ca e ok, am plecat cu sufletu impacat. Din mai anul trecut, nici o vorba de la erdesisti. Azi ma duc la ei. La acritura blonda de la contracte DIGI. Ii explic situatiunea. "Mda, se poate, buletinele". Mai lipsea sa manance seminte ca Margelatu. "Vi-l trec pe nume, dar prima data platiti restanta". Io, ca tot prostu stiut cu acte in regula dau sa-i explic frumos ca e suspendat din mai anul trecut. "Nu-mi spuneti mie ca e suspendat daca eu va zic ca nu e". Palidele mele tentative se izbesc de un zid de fier-beton. Un "te-n aia matii" in gandul meu si scot portofelul sa achit cei 56 de lei restanta. Cand sa batem palma sa facem schimbarea de nume descopera patachina niste penalitati. 1% pe zi?????? WTF. Ordinarii au tacut malc, n-au zis nimic aproape un an de zile, m-au lasat in prostia mea de roman cinstit sa cred ca vorba-i vorba si cererea-i cerere si au adunat bani la tescherea. Primul gand a fost sa smulg oala de pe casa si sa i-o fac guler. Ma harai cu ea, ii spun ca nu platesc penalitati, ea-si sugea o masea. Noroc ca-mi aduc aminte de vena de la tampla, o frumusete de vena care nu merita sa o sparg pentru o pista ciufuta si ingamfata. Scot doua milioane, i le dau, "no, fa-ma propretar". "Pai nu pot fara cartela. Si te costa 30 de lei". Aveam doua variante: sa-i mut una sau sa ma pufneasca rasul. Om pasnic, nu mi-am permis, desi si-o cauta, oai de capul meu cum si-o cauta. "Ma cac pe RDS-ul vostru", m-am intors si am plecat. Maine ma intalnesc din nou cu iubirea mea. Oare ma taxeaza la minut sau la 30 de secunde?

Foto

Retezat, unde atingi picioarele îngerilor

Priveşte pământul de la 2000 de metri altitudine. O să vezi doar frumuseţe. Nimic altceva

În văzul tuturor dar ascuns de ochii lumii. Cam aşa e Retezatul. Muntele de o frumuseţe extraordinară. Îl vezi în zare de-a lungul drumului naţional 1 încă de la Sebeş. E acolo, departe, şi la Orăştie şi încă îl vezi mult după ce ai trecut de Deva. O umbră profilată pe cerul poluat de oraşele industrializate hunedorene. Doar pentru cine îl cunoaşte. Pentru cine l-a mai văzut şi ştie să găsească la linia orizontului coama retezată a vârfului ce dă numele masivului de la poalele Haţegului.
LEGENDA spune că demult, în vremuri în care oamenii se luptau cu monştrii, trăiau trei surori. Una mai puternică decât cealalta. Cea mare pe vârful Retezat, cea mijlocie pe dealul Uroiului şi cea mai mică pe dealul cetăţii Devei. Până când cele două surori mai mari s-au luat la ceartă. Cea mare a pus mâna pa buzdugan şi l-a aruncat spre Uroi, distrugând jumătate din coama dealului. Şi mai supărată, sora mijlocie a aruncat securea spre vârful pe care locuia sora ei şi l-a retezat. Într-o secţiune perfectă ce astăzi se vede din toată valea Mureşului.
ÎN RETEZAT ajungi uşor dacă ştii rânduiala locului. Cu trenul până în Ohaba de sub Piatră sau în Subcetate şi de acolo cu microbuzul până la Cârnic. Contează însă la ce oră ajungi. Să nu cumva să păţeşti ca grupul de maramureşeni întâlniţi de mine care au dormit o noapte în cort lângă liniile de cale ferată pentru că au ajuns de abia seara târziu cu trenul. În jumătate de oră ai ajuns deja la baza muntelui. De aici începe greul. Retezatul nu e un munte pentru oricine. Gândeşte-te bine la orele petrecute în maşină sau pe scaun la birou şi la meciurile de fotbal pe care le-ai tot amânat. Fără un minim de condiţie fizică o să îţi rogi moartea. De la Cârnic, variantele de cazare sunt suficiente. La Pietrele găseşti tot ce îţi trebuie. De la curent până la spălător şi toaletă. Chiar şi o locantă de munte unde poţi întotdeauna să sorbi o ciorbă caldă şi o omletă sau să bei un ceai cu rom să te întremezi pentru drumul ce urmează.
Căbănuţele sunt decente pentru 1300 de metri altitudine. Încă eşti în civilizaţie. La fel şi la Genţiana, doar că acolo locul e mai sălbatic. O singură cabană, bine ascunsă între brazi, pe valea care duce la lacul Bucura. Un loc prea frumos ca să fie adevărat. Dacă ai curaj, de la Cârnic poţi să mergi direct la Bucura. Dar drumul e lung, şi fiecare tingire agăţată de rucsac te trage înapoi. Apropo, nu căra degeaba oale, tacâmuri şi ceaune. În Retezat nu se face foc. O să le aduci acasă la fel de curate ca la plecare. De la Cârnic până Pietrele faci trei ore încărcat. Aproape patru până la Genţiana şi opt cu siguranţă până la Bucura. Socoteşte-ţi bine traseul, să nu rămâi în pădure în toiul nopţii. Nu e prea plăcut.
CU CHIU cu vai ai ajuns. După ce ai îndoit măcar trei cuie în pământul pietros ai pus şi cortul. Prima conservă are un gust demenţial. E cea mai bună mâncare încercată vreodată. Şi la căderea serii o să îţi dai seama că de mult nu ai dormit atât de bine. E linişte. Şi aer curat. Dimineaţa faci ochi într-o răcoare pe care n-ai simţit-o de luni bune. În stânga ta răsare soarele. În dreapta apune luna şi tu le vezi deodată. Cu curaj strângi palmele căuş şi aştepţi să curgă gheaţa râului pe faţă. Te înviorezi cu un ceai cald, arunci merinde într-un rucsac şi porneşti la drum. În prima zi, un traseu uşor, sa te reobişnuieşti cu muntele. De la Pietrele, după triunghiul roşu, căutăm drumul spre lacul Galeşu. Ne afundăm în pădure tot mai mult până razele soarelui se pierd între frunze. Aceiaşi răcoare inconfundabilă. Drumul urcă printre copaci şi coboară pe malul râului înţesat de cascade. Treci o vale, apoi a doua şi ajungi la ultima ascensiune înainte de Tăul dintre Brazi. Lacul cu apa de două palme înconjurat pe toate părţile de brăduleţi aranjaţi ca nişte soldaţi ce păzesc o redută. Acolo e primul popas înainte să laşi pădurea în urmă şi să iei la pas drumul străjuit de jnepeniş care te scoate în sfârşit la Galeşu. Unii au ghinion, cum am păţit-o şi eu. La Galeşu, la 1900 de metri, ceaţa vine repede. Degeaba încerci să măreşti pasul şi să i-o iei înainte. Ceaţa este stăpâna Retezatului.
A DOUA zi deja te simţi expert. Pregătit pentru adevăratul Retezat. Drumul prin pădure e banalitate. Cauţi cu privirea stâncile şi te imaginezi agăţat de un colţ solid într-o ascensiune care trece de limita celor 2000 de metri. De la Pietrele pornim spre Şaua Retezatului, prin superba Vale a Stănişoarei. Deja nu mai e de joacă. Drumul e lung şi abrupt iar ceasul nu ţine cu noi. Grăbim pasul la ieşirea din pădure şi dintr-o suflare ajungem la lacul Stănişoara. În dreapta, Şaua Retezatului ne râde în nas. Ştie că vor fi cei mai lungi 300 de metri din viaţa noastră. Ascensiunea aproape verticală se încheie după 45 de minute în care transpiraţia ne acoperă ca roua. Gâfâind, ajungi pe platoul unde începe Rezervaţia. Unde se deschide adevărata frumuseţe a Retezatului. În faţă, lacul Gemenele şi Tăul Negru. În dreapta vârful Retezat care pare să te îmbie la un nou urcuş. Cum vezi lumea de la 2400 de metri înălţime? O luăm agale pe poteca ce duce spre Poarta Bucurii, pe marginea Rezervaţiei Naturale. Toată lumea râde când aude că lacul de sub noi se numeşte Ştirbu. Râsul îngheaţă repede când pe stânca din faţa ta scrie „Pericol” şi vântul îţi dă senzaţia că îţi fură picioarele. Dar treci şi peste hop. Cobori la Tăul Porţii şi în cinci minute eşti la Bucura, cel mai întins lac glaciar din munţii Retezat, o adevărată minune a naturii. Şi priveşti în sus. O asemenea frumuseţe nu are cum să fi apărut din neant. Există cineva, acolo sus, cu un penel mânuit perfect. Un desen ce nu are rival printre toţi pictorii lumii. E pur şi simplu o altă lume.

Da, am aruncat cu rosii

De genul meu sunt om pasnic. Nu-mi place sa ma cert si sa fac scandal. Prefer sa fiu eu ala care lasa de la el in loc sa-mi vars nervii. Mai ales daca e vorba de un loc public, strada, magazin, etc. Ma fac ca nu ii vad. Asta e mai simplu. Problema e cand trebuie sa ma fac ca nu ii aud. Aici e mai greu. Daca ochii ii mai poti inchide, pavilioanele nicio sansa. Si esti cam frik sa mergi pe strada cu degetele in urechi. Sau sa dormi, cum am incercat eu aseara. Pe Mihai Viteazu, aseara a fost batjocura batjocurilor. Motociclete turate la maxim, frane pe la treceri de pietoni si totul a culminat cu un claxon de TIR exact la 1 si 20. Evident, nu putea sa treaca de un parlit care parcase pe banda a doua ca sa isi ia un sanvis de la Trans Agape, desi avea loc de parcare cinci metri mai in fata. Am incercat dopurile de urechi. Am dormit patru zile in Sala Transilvania cu mingea de baschet batuta incontinuu dar acasa n-am reusit. Le-am aruncat pe masa ciufut din cale afara. Noroc ca erau doua episoade amuzante din Anatomia lui Gray. La 1:45 n-am mai rezistat. Doua paragladine locale, atat de neinteresate de cifra cinci incat s-au oprit la patru clase isi acordau corzile vocale dupa un anumit Alex. Probabil un baiat destept din moment ce nu le raspundea. Aleeeeeex, Aleeeeex, hihihihihihi, Aleeeeex, Aleeeeeeex. Pai futu-va mama voastra de patachine. Am deschis frigiderul, am luat cea mai stropsita rosie si am aruncat-o pe geam la un metru de blonda. Ca bruneta era mai desteapta si statea la ascunzis. Curios, a functionat. S-a facut o liniste de mormant. A pizduit ceva printre dinti, s-au suit in taxi si duse au fost. Singurul meu regret a fost ca n-am folosit o punga cu apa. Barem sa tina minte. Dar mi-am cumparat un sul de pungi. Le tin la capul patului, just in case.

Nunta de tigani in strada

Am ramas crucit aseara la stirile de 11 cand am vazut asta. Prima data am crezut ca e o gluma pana au inceput sa curga imaginile. O hoarda de tigani au blocat cateva ore in sir o strada intreaga din sectorul cinci. Dap, numai in Bucuresti se putea intampla asa ceva. Eu zic ca erau cel putin 200 de oameni adunati la un loc, cu mertanele si limuzinele de rigoare. Si, evident, cu maneaua urland sa sparga geamul. Ce mi s-a parut foarte ciudat a fost faptul ca Primaria sectorului le eliberase o autorizatie pentru nunta asta in aer liber. Bine, s-au pisat pe ea autorizatie. Pentru ca era eliberata pentru o alta strada si pentru un cort de 10 metri patrati. Nicidecum pentru imensitatea aia de cort in care s-a adunat tot tribul. Vecinii terorizati au sunat la politie. Si pana nu i-au amenintat politistii cu mascatii nici ca au spart petrecerea. A, si am vazut ca au avut si invitati de Sibiu. Un Mertan alb cu numar SB 06 TIF. Cum naiba se poate intampla asa ceva in Romania anului 2008? Pricep ca abundam in nesimtiti, dar astia au sarit cinci cai, nu unul singur. In mijlocul intersectiei??? Si ce dracu de placere ai la o nunta de asta? Sa vina limuzina sa te tranteasca pe asfalt incins in rochia de mireasa? Verificati-va rotitele, ca sigur nu se pupa una cu alta si dau in gol. Pana la urma, ca la mascati le stiu de frica, au spart gasca. Si mirele a pus-o de doua dosare penale, asa, sa-si inceapa casnicia cu patru ani la mititica. Ce penali.

Nu vreau, na

Sunt victima unui sabotaj. Unui santaj vizual. Internautii vor sa ma constranga. Eu nu, nu si nu. Sarmanul fotoblog e victima. A cui, habar n-am. S-au prins ca folosesc picasa pentru poze si vor sa ma convinga sa trec la photobucket. Curios, pe Mozilla si pe Explorer blogul e under attack de la photobucket. Pe Safari merge bine. Probabil astia de la Apple vor sa faca de c..a cele doua browsere si isi baga degetelele. Habar n-am, ce ma pricep io la net si hackereli. Din cauza asta, primu set de poze din delta mai asteapta pana maine.

Operatiunea Monstrul

Acum o saptamana am plecat pe fuga, nici n-am apucat sa va spun unde imi folosesc cea de-a doua saptamana de concediu de anul acesta. N-am mai fost la italieni, am ramas pe acasa, sa mai vedem ce n-am apucat inca din Romanica noastra. Si va spun cu mana pe inima ca-i tare frumoasa, mai frumoasa ca oricare alta. Pentru munte ne-am dus in Retezat, pentru mare la Sfantu Gheorghe, la varsarea Dunarii in Marea Neagra. O sa va povestesc intregul periplu mai pe larg, incep cu ce e mai important. Delta = pescuit, asta stie toata lumea. Deci, ne-am luat si unditele in Delta, ca sa ma fac de minune, nu altceva. Eu si colectia mea de plute :)). Ajunsi pe plaja Marii Negre am intrebat si noi de un loc de pescuit, toata lumea ne-a indreptat spre gura de varsare a Dunarii. 3 kilometri, o nimica toata. De la gura de varsare am luat-o in sus, alti 2 kilometri, pana in salbaticie. Am dat noi la peste ce-am dat, n-am prins nici macar o cizma uitata de vreun pescar. Am schimbat locul de pescuit pana am ajuns prea departe ca sa ne intoarcem pe acelasi drum. De lene, nu de altceva, stati linistiti. Satui sa ne bata soarele in cap si sa facem glume pescaresti unul pe seama altuia, ne-am luat toti patru sa cautam o carare care sa ne scoata la camping. Il vedeam la vreo 200 de metri distanta, despartit de noi doar de stufaris. Intre 200 de metri prin stuf si 5 kilometri pe plaja normal ca am luat-o prin stuf, desi eram toti in slipi si sandale. Au fost cei mai lungi 50 de metri in viata mea. O jumatate de ora am calcat stuful in picioare, ne-am taiat, ne-am zgariat, ne-am umplut de puf de stuf. Si am ajuns intr-un punct in care nu mai puteam inainta, oricat de viteji ne dadeam. Asa ca am fost nevoiti sa o luam inapoi. Cu siguranta nu sunteti atat de tampiti incat sa incercati sa iesiti dintr-o mare de stufaris asa ca va povestesc si detaliile tehnice. Cand calci stuful virgin si il culci peste noroi poti calca linistit pe el fara sa te scufunzi. Cand calci pe stuf deja afundat in noroi ai cele mai mari sanse sa te scufunzi. Iar cand esti in slapi ca Pope, ramai si in picioarele goale iar slapii dispar sub un metru cub de noroi. Compasiunea fata de slapul pe care si l-a pierdut Pope in mal o puteti vedea pe fata mea. L-am extras din noroi si am iesit cu chiu cu vai din stufarisul in care ne puteam lasa linistiti oasele. Pe mal, ideea geniala numarul 2. Sa o luam prin Dunare. Pe langa stufaris, in apa mica. Doar vedeam pasarile stand in picioare in apa. Dupa ce am facut vreo suta de metri prin apa pana la genunchi auzim un racnet. "Baaaaaaaaaa. Opriti-vaaaaaaaa". In spatele nostru, un barcagiu isi agita mainile prin aer sa ne opreasca. "O sa va innecati in maaaaaaal. E noroi maaaaaaaare". Moment in care ne-am trezit extrem de descumpaniti. Doar era ideea noastra geniala. Noroc ca ne-a oprit omul, ca de acolo nici ca mai ieseam. Patru tantalai in mijlocul Dunarii, noroi in fata, 5 kilometri in spate... ce era de facut? Ne-am rugat de el sa ne ia in barca. "Pai da, ca asa veniti toti tampitii. Va bagati in Dunare, ramaneti infipti in noroi si dupa aia sunati la noi sa venim sa va recuperam". Am scapat de ironii cu vorba buna si ne-a si luat in barca. A, si cand ne-a intrebat de unde suntem i-am spus ca din Sibiu, desi niciunul dintre noi nu e bastinas ci suntem adoptati :)). Asa ca daca ajungeti pe la Sfantu Gheorghe si va intreaba careva de unde sunteti, nu ziceti Sibiu, ca o sa fiti de rasul curcilor. Am avut noi grija de asta. :)))

Niste idioti

Ma stiti. Sunt un fan inrait al animalelor. Imi place sa ma joc cu ele si am invatat sa le respect pe cele cu care nu te poti juca. Oricat de frumoase ar fi si de blande ar parea, animalele salbatice nu se numesc salbatice degeaba. Nu sunt obisnuite cu oamenii si ar fi bine ca situatia sa ramana asa. Altfel ar disparea. De asta mi-e mila de ursii din Brasov si-mi vine sa le crap capul cretinilor care ii confunda cu niste animale de companie. Nu neaparat pentru ce patesc ei. Sunt idioti, si-o merita. Ci pentru ca fiecare stire alarmista, de genul celei de mai jos, aduce mari deservicii animalelor. Lumea incepe sa le trateze ca pe niste paria. Din cauza unor cretini ca astia. Priviti si redactarea stirii, marca Mediafax.

Un turist german în vîrstă de 26 de ani a fost sfâşiat, joi dimineaţă, de un urs, în timp ce dormea, alături de alţi doi conaţionali, într-un cort amplasat în zona Luncă Padinei de pe versantul dâmboviţean al munţilor Bucegi, bărbatul fiind în stare foarte gravă. Zona Lunca Padinei de pe versantul dâmboviţean al Munţilor Bucegi este interzisă campării tocmai din cauza apariţiei frecvente a urşilor. Salvamontiştii au informat că cei trei tineri germani aflaţi în cort erau împreună cu un prieten român, care era campat într-un cort alăturat. Potrivit echipei medicale de la Ambulanţa Fieni, pacientul preluat de pe platoul Padina este în stare stabilă, având zgârieturi şi echimoze provocate de urs după ce animalul a lovit cu laba pânza cortului şi implicit corpul tânărului.
Pe de altă parte, turiştii germani le-au reproşat celor de la Salvamont Dâmboviţa că plăcuţele de avertizare cu privire la locurile frecventate de urşi nu conţin mesaje şi în limba germană.

Deci. Turistul german sfasiat de urs are zgarieturi si echimoze, limbaj de lemn medical pentru termenul de julituri. Ei s-au plans ca placutele nu erau scrise in limba germana desi erau insotiti de un prieten roman. Cel mai probabil analfabet. Pai mai scheise-uri ce sunteti. Daca ma duc in muntii vostri jermanici scrie undeva in limba romana "atentie, te ataca wurstii"? Pe langa ca sunteti prosti, mincinosi si fuduli mai sunteti si nesimtiti. Mars la voi acasa.

Alba ca Zapada

Dar fără cei şapte pitici. Doar Albă ca Zăpada. Micuţa căţeluşă a apărut moartă de foame şi chinuită de purici. Recunoscătoare pentru un bol cu apă şi pentru deparazitarea externă. Cu burtica mai plină şi fără chinul pişcăturilor arată ca o prinţesă. De un alb imaculat. E foarte jucăuşă dacă i se permite dar şi foarte cuminte când situaţia o cere. Cu puţină atenţie poate fi un câine cu adevărat deosebit. Din păcate, la viaţa ei şi-a luat porţia de bătaie.
continuare

Daca va intrebati...

... ce fac zilele astea de-s asa de inactiv, pai fac pe inginerul. Si pe instalatorul, pe curatatorul de buzi si pe zugravul. Poate d-aia sunt galben din cap pana in picioare :)) la propriu. Si cand o sa termin va povestesc intreaga aventura a renovarii unui apartament.
Pana atuncea, articolul de azi din Sibiu Standard. Comentarii de ti-e mai mare dragul :))
As vrea sa fiu inginer
Si de-ar face toata lumea misto de mine. Ca nu degeaba bancurile cu ingineri vin imediat dupa cele cu tigani si cu evrei. Altfel cum ai putea sa te descurci prin magazinele astea experte in ale constructiilor. Angajatii sunt de o nesimtire crunta. Asta in cazul in care reusesti sa gasesti pe cineva care sa iti dea cu tifla in momentul in care pui o intrebare de novice. "Domne`, plintele-s acolo. Ti-am zis ca numa de alea gasesti. Ce tot cauti pe rafturi?". Ptiu, bata-va binele. Nici sa mai intrebe omul nu poate. Dupa care iti incerci norocul la standul de usi. Rogi si tu unul care samana a sef sa cheme un responsabil. Dupa jumatate de ora in care stai si il astepti, apare un umanoid plictisit. "Pai asta cu usile a plecat la 7. Da` va ajut eu". Cer si eu o usa. Gelatu ia ditai usa de pe raft si mi-o pune in brate. Dau sa desfac folia, sa vad daca e acelasi model. Vezi sa nu. "Ce, domne`. Ii tot usa de aia, are acelasi pret". Da, fratele meu... dar e ALT MODEEEL!!! "No, atuncea nu va pot ajuta. Daca o vreti pe asta bine, daca nu veniti maine cand vine asta cu usile". Nu va zic la ce magazin, ca va prindeti voi. Sa faca si de voi misto baietii...

Eu, Rudolf renul

Din cand in cand, pretenu Ghisoiu isi bate banana de mine. Da` nu asa... la modul cel mai grosolan. Ma inchide in vastul lui birou, imi da doua cafele d-alea ca pentru elefanti, de-mi tremura mana, piciorul si coardele vocale, dupa care imi planteaza un microfon in fata si... da-i bice. Singura mea consolare e ca nu sunt singurul chinuit in felul asta. Si juma de ceas ma pune sa zic aceleasi 20 de cuvinte, pana-i suna lui bine la urechea de expert. Adevaru-i ca omu are un skill si cu ala imi inchide gura. La el e ca la doftor. Stie dintr-o privire sa-ti zica ce-i bine si ce-i rau. De fiecare data iese spectacol. Cum ideile sunt super interesante, spoturile ies pe masura. Dar asta parca e za best of za best. Ma frend m-a pus acilea sa fac pe renul Rudolf. Nu va povestesc, ca n-are nici un farmec. Ia ascultati acilea pe Burebinski, marele ucenic al Mosului Craciun.


Rudolf renul
Asculta mai multe audio Divertisment »
P.S. L-am ascultat inca o data. M-a pus sa zic multumescul ala de la sfarsit de vreo 50 de ori. Multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc

Cum va promovati blogul?

Sunt tare curios ce metode de promovare foloseste fiecare pentru blogul lui. Evident, as vrea sa trag si invataminte din chestia asta, poate e folositoare. Eu unul am folosit o gramada de tutoriale, ca sa inscriu site-ul in tot felul de cataloage de prin online-ul asta generos dar n-am prea mare incredere in ele. La mine messengerul e de baza. Cand am zile cu status in messenger ajung cam la 100 de vizitatori. In zilele fara, nu sar de 50.
Din principiu sunt impotriva mass-ului pe messenger. Mi se pare o porcarie sa deranjez niste oameni care poate sunt ocupati, lucreaza si n-au chef de tampenii. Azi am facut o exceptie insa doar pentru ca mai multa lume m-a rugat sa le dau poze de la baschetul de sambata. Si am dat un mass in grupul baschetbalistilor. Rezultatele, foarte bune. Dar printr-o metoda pe care n-o sustin. Voi cum procedati?

Poze cu catei

Fotografii de la expozitia cainilor fara stapan pe fotoblog. Copiii au fost superincantati de catei si s-au jucat vreo doua ore cu micutii flocosi. Oricare dintre ei e adoptabil... asa ca....

Salariile din Romania

Tipurile de salarii din Romania:
Salariul Ceapa: il vezi, il iei in mana si iti dau lacrimile.
Salariul Nenorocit: nu te ajuta la nimic, doar te
face sa suferi, insa nu poti trai fara el.
Salariul Dietetic: te face sa mananci din ce in ce mai putin.
Salariul Ateu: te indoiesti de existenta lui.
Salariul Magic: face cateva miscari si dispare.
Salariul Furtuna: nu stii cand o sa apara si nici cat o sa tina.
Salariul Umor Negru: razi ca sa nu plangi.
Salariul Prezervativ: iti taie pofta.
Salariul Impotent: atunci cand ai mai multa nevoie te dezamageste.
Salariul Menstruatie: vine o data pe luna si tine 4 zile. Tu ce tip de salariu ai?

Fa curat la ciobani

Poate ati vazut in ziar, daca nu va povestesc eu. Trupa de la Sibiu Standard a pornit o noua campanie, de data asta de curatire a zonei de la Curmatura, unde hoardele de nesimtiti ce invadeaza in fiecare weekend iarba verde isi arunca toate porcariile. De aia valea e plina de peturi, cutii de bere, pungi de plastic si toate minunile pe care nu le pot pune dracului in portbagaj, sa le duca pana la primul container. Am cumparat doua plase mari pline cu pungi de gunoi si am purces. Sincer, ma asteptam de la bun inceput la pizduieli. La tot felul de glumeti pe care ii doare in cur. Nu ca am rezolva ceva, dar macar de rusine si tot vor lua pungile. Si daca unul din zece le foloseste tot e un pas inainte. A fost exact asa. Oamenii se uitau lung la noi dar pungile le-au luat. Desi toti spuneau avem, avem... stati linistiti, suntem oameni civilizati, unul singur a scos o punga de gunoi din buzunar si ne-a aratat-o. Cu gura toti erau de acord, cu fapta... om vedea in timp. Clar de tot ca am dat si peste cocalarul roman. O gasca de umflati cu pompa pe la sala de forta, cu usile deschise la masina. Urlaaaaau maneleleeeeee. M-am dus cu tupeu la ei, doar nu erau sa-mi umfle mucii in plin camp cu o gramada de oameni pe langa noi. Redau conversatia mot-a-mot, asa ca atentie, urechi sensibile. "Ce vrei ma? Pai am pornit o campanie de curatire a vaii si am venit sa va ofer pungi de gunoi in cazul in care nu aveti. Baaaa pulaaa, io nu mai dau bani pe nimic. Am platit o data taxa aia de 3 lei, nu va mai dau nici un ban. Pai pungile sunt pe gratis. Pai di ce n-ai zis asa fraticaaaaa. Da-le ba incoa. I lov iu Maicaaaaal" urla cretinul dupa noi in timp ce ne indepartam. Creca pungile alea le-am cam aruncat pe fereastra. Bine macar ca m-am intors acasa cu mufa intacta.

Negrii si-au luat revansa

Echipa neagra si-a luat "revansa" in fata rosilor in meciul aniversar disputat la un an de la recordul mondial stabilit la Sibiu "72 de ore de baschet - Marea Provocare". Intr-o atmosfera destinsa, mare parte dintre cei care acum un an au fost pe parchetul Salii Transilvania au revenit la Sibiu pentru un mic campionat de baschet la care au participat si o echipa compusa din organizatori dar si o echipa a presei sibiene care a fost alaturi de cei 24 de jucatori in cele 80 de ore ale recordului desfasurat la Sibiu. Datorita arbitrajului "profesionist", meciurile au stat sub semnul distractiei, fiecare fault tehnic fiind intampinat cu zambete si aplauze. Meciul vedeta al intalnirii desfasurate in sala de sport de la Teatru, intre cele doua echipe, ale rosilor si ale negrilor, a fost programat la finalul intalnirilor. Iar dupa un an de antrenamente, negrii si-au luat revansa. Daca in meciul record rosii au invins cu 5040 la 5003, echipa neagra a revenit spectaculos un an mai tarziu si a castigat cu 45-40 meciul care a durat 25 de minute. Dar deliciul nu vine de aici. Ganditi-va ca in aceeasi incapere, generoasa, nu inghesuita, s-au aflat pentru mai bine de o ora primul bagator de seama, al doilea bagator de seama si bunul lor prieten si client, DP-ul... cum le place lor sa-i spuna. Acu` ca nu se cunosteau sau se cunosteau dar au ingropat cutitele pentru o cauza nobila inca nu stim. Cert este ca asteptam efervescenta bloggerimii fata de acest subiect de interes major in online-ul sibian.
Barosani si barosane cu interes fata de meciul de sambata, poze sunt acilea. Vreo 80, de calitate indoielnica (pentru ca-s facute de Archibald a.k.a. The Answer) dar de pus in rama.

A trecut un an

Acum un an si doua zile, 24 de jucatori se pregateau pentru ultimele ore ale unui eveniment ce a adus faima Sibiului si Romaniei pe tot globul. Cel mai lung meci de baschet jucat vreodata. Un meci ce a durat 80 de ore batute pe muchie. Sala Transilvania a fost casa si masa pentru zeci de oameni timp de patru zile. In ciuda imaginilor care au surprins de la cap la coada tot meciul, Guinness Book of Records a refuzat sa omologheze recordul de la Sibiu. Dupa un an de zile ne intrebam daca intreg efortul a meritat sau contau hartiile.
continuare

In alta ordine de idei, ca ne cuprinde patetismul, sambata ne chefuim. Jucam un boschet dis de dimineata, de la ora 10, dupa care BR, vorba super recordmanilor. Intalnirea este la sala de sport de la Teatru. Vrem sa organizam si un meci intre recordmani si presa, doar ca presa sibiana e fie prin concediu, fie nu se pricepe la sporturile cu mingi, baloane si rachete. Asa ca, dupa o discutie cu organizatorii am decis ca blogosfera sa fie invitata alaturi de putinii presari care vor sa dea un baschet cu recordmanii. Cine vrea sa faca parte din echipa presei/blogosferei sibiene, lasati un comment sau sunati-ma la 0743091876

Hrana pentru supersitiosi

Burger, baschetbalistul minune, a gasit stirea aceasta in Monitorul de Suceava. Nu ca am ceva cu moldovenii, dar acum unde ar fi si putut sa apara decat in Moldova. Cica o vulpe, de fapt ochii unei vulpi, ar fi prevestit intreaga urgie care s-a pravalit peste zona de nord a tarii. Acu`, nu stiu ce sa zic, dar oamenii astia sunt idioti? Deci defrisariile fara nici un cap si coada n-au anuntat nimic spectaculos pana sa apara vulpea pe cer? Hai ba, ce dracu. E foarte frumoasa si interesanta forma iesita din nori dar am vazut sute de genul asta. Ochi, maini, aripi... cerul stie sa ia orice forma. Daca aparea pe cer un cur, atuncea ce ziceau... si-au intors extraterestrii spatele la noi, fugiti baaaaaa.
Chiar nu inteleg deloc superstitiile, nici cele de genul Nostradamus nici cele venite din Moldova. Mi se par o insulta la adresa inteligentei cu care suntem inzestrati.
Foto: Monitorul de Suceava

Campanie de adoptie

Duminica mergem din nou in parc cu cateii. De data asta cu clienti mai vechi. Ade vine cu Cate, ma gandesc ca v-o mai aduceti aminte. Arei i-am gasit stapan, dar avem cinci puiuti de sase saptamani, abandonati de o persoana "grijulie" pe cand aveau doar trei zile. I-am hranit cu biberonul saptamani la rand si acum speram sa le gasim si lor o casa. Ca deobicei, debarcam hoardele de catei :)) la cupola din parcul Subarini. O sa fim cam 10 oameni cu 10 caini. Totul dureaza cam o ora si o sa vedeti ca e foarte distractiv. Sa vezi o gramada de copii jucandu-se cu niste catelusi cat un pumn. Haideti acolo, macar pentru cinci minute, sa vedeti ca despre cainii fara stapan, 90% sunt mituri si de abia 10% realitate.
Rog blogosfera iubitoare de animale si nu numai sa ne dea o mana de ajutor si sa popularizeze pe cat de mult se poate evenimentul de duminica. Evident, contra bere...

LE: Multumita Teodorei, care e mai vigilenta decat mine. Mergem in parc la ora 12. La amiaza, care este...

Poza de la campaniile anterioare


Piciul e unul dintre cei cinci catei abandonati

Little Boy si Fat Man

Acesta este un post clar anti-american. Daca aveti alte inclinatii sau vreti sa turuiti pe seama democratiei exceptionale pusa la punct de poporul care nu e popor incercati in alta parte.
Dis de dimineata, acum 63 de ani, cel mai genial, deosebit si mirific conglomerat de natii a pus punct celui de-al doilea razboi mondial intr-un mod cum nu se poate mai josnic si umilitor pentru un popor. Le-au cacat in cap japonezilor doua bombe atomice cu fisiune. Singurele doua bombe folosite vreodata in razboi. Little Boy a fost aruncata deasupra Hiroshimei iar Fat Man, trei zile mai tarziu deasupra orasului Nagasaki. 200 de mii de oameni au murit pe loc in urma celor doua explozii iar cifra celor care au murit datorita efectelor secundare ale exploziei este necunoscuta.
Dar ma gandesc ca e importanta din moment ce primarul orasului Hiroshima a promis ca va acorda si mai mare atentie persoanelor inca suferinde, dupa 63 de ani de la explozie.
Imi vine sa vomit de fiecare data cand aud cuvintele pace mondiala in limba engleza. Chiar si daca le aud la vreun Miss World. Americanii se apara spunand ca prin aceste bombe au redus numarul victimelor. Ca deobicei, ce serviciu imens au facut ei umanitatii. La fel, pe adresa Casei Albe vin multumiri din Kosovo, Afganistan, Irak si restul tarilor pe care americanii le-au cucerit cu armele. Ei, inventatorii WORLD PEACE.
Victimele de la Hiroshima si Nagasaki va asteapta cu drag sa le calcati pe urme.
Foto: Wikipedia

Proteja-mi-ai datele

Sa mai zici ca romanii nu au simtul umorului. Ia priviti acilea titlu de spam..
CAT DE SIGUR CREZI CA SUNT PROTEJATE SI STOCATE DATELE TALE???
Poi, dupa ce matale imi trimiti un mail pe care nu l-am solicitat, cu o oferta care nu ma intereseaza, fara sa ma intrebi daca am 30 de secunde de pierdut pentru prostiile voastre, ma gandesc ca nu-s prea bine protejate datele mele :)))) ca daca ar fi, acum n-as avea ce sa mai spun. Pentru ca nu as fi primit acest mail, nu?
XXX Solutions ofera o solutie avantajoasa din urmatoarele puncte de vedere: securitate, mobilitate, cost. Colaboratori unici in Romania cu o mare companie din Canada, in sistem de franciza, suntem ofertantii unui pachet de stocare a informatiei patentat. Protejarea datelor, de acum, se poate realiza printr-o solutie unica. Tot ce ai nevoie este un memory stick USB pentru conectare si de serviciile noastre.
Cu prietenie,
Alina Pruteanu, referent relatii cu publicul
alina@blablabla
Pe bune ca sunt amuzanti. Sau probabil s-au gandit ca daca isi incheie mesajul asa de touching gasesc vreun prieten fraier care sa puna botul.
Alina, draga mea prietena... intreaba-ma daca am un stick USB =))

Sa vina puii, sa vina puii, sa vina puii la Sibiu

Presa locala si centrala arunca iar momeala pentru amatorii de fastfood satui de pseudo-vita de la McDonalds si anunta din nou KFC la Sibiu. Se stie ce, se stie cand, dar nu se stie unde. Iar placa asta am mai auzit-o pe vremea cand se zicea ca tov. colonel Saunders va cuceri subsolul de la Dumbrava. In fine, cica KFC vine la Sibiu pana la sfarsitul anului. Desi pe marginea fast-food-ului cu pricina am purtat sute de discutii contradictorii cu pretenii, puii modificati genetic, de fapt curcani micsorati microscopici barem sunt buni la gust. Comparativ cu restul shiturilor din fast-food-urile multinationale. Si iti ofera iluzia ca mananci ceva sanatos.
Oricum, dupa ultima patanie cu KFC, prea des n-o sa mai calc eu pe acolo, chit ca aripioarele picante sunt geniale. Dupa cum bine se stie, participai la concertul Maidenilor din capitala. Ca deobicei, io am fost soferul. In dreapta, nasul Pops a lins patru beri pana la Bucuresti fara nicio jena (el zice ca trei, ca una ar fi aruncat-o aproape plina intr-o benzinarie. MINTE!). Pe langa faptul ca mi-a facut megapofta, ma simteam cam naspa ca are "trei" beri avans. Drept urmare, cum am parcat masina am sarit pe primul Heineken care l-am gasit in Rahovei. L-am topit pe taxi pana la KFC, unde vroiam sa halim. Acolo, un Tuborg in loc de Pepsi. Dintr-o sorbitura. No, socotiti cum s-au inteles in stomacul meu doi bolovani lichizi si unul solid (halcile de pui din meniuri). Cu burta gata de explozie, intram pe stadion. Cica sa ajutam digestia cu inca patru beri. No, pe cand cantau Trooper mai abitir eu rezemam gardul stand pe sezut si asteptand sa se incheie procesul de digestie. Noroc ca organismu` a raspuns bine avalansei de produse si si-a facut treaba la timp. Cand saream pe Fear of the Dark nu mai simteam nimic. Probabil de la anestezicul din bere :))))
No, Adelo, scoate oul si otetul si... shoot

Juno

Nu stiu daca ati apucat cumva sa vedeti Juno. Eu am fost o putoare si nu m-am dus la cinema, desi avea referinte bune. L-am prins pe HBO acum ceva zile. A sarit direct in top trei al filmelor mele preferate, in primul rand pentru naturaletea lui debordanta. La prima vedere pare un subiect pueril. O fata de 16 ani se trezeste insarcinata dupa o partida de sex facuta din plictiseala, cu prietenul ei extrem de „dorky”. Te-ai aştepta la o continuare existentialista, care sa trateze problematica avortului la tinere dintr-o perspectiva sociala, un film oarecum moralist. Nici vorba. Juno e o copila dusa cu pluta, care nu vede niciun inconvenient in sarcina pe care o poarta, mai ales dupa ce gaseste o familie adoptiva care sa preia copilul dupa nastere. Si se poarta ca atare, ca si cum lumea ei nu ar fi trecut printr-o schimbare radicala. In acelasi timp, parintii ei te fac sa iti aduci aminte de toate prostiile facute de-a lungul copilariei si de cum au fost ele tratate la momentul respectiv. Delicios dialogul dintre Juno si parintii ei cand ii anunta ca a ramas insarcinata, cand mama ei adoptiva ii spune ceva de genul „nu puteai sa te droghezi sau sa fi exmatriculata, ca toti copiii normali?”. Iar filmul e creat dupa chipul si asemanarea personajului principal. „Firul rosu” al filmului e o scena care se repeta, in functie de anotimp, cu echipa de atletism, din care face parte si Bleeker, responsabilul masculin al sarcinii. Tot timpul, imbracati in rosu. Iritant la inceput, de-a dreptul amuzant catre sfarsit. Una peste alta, Ellen Page face un rol de o suta de milioane. De la Dakota Fanning incoace n-am vazut un copil atat de talentat. Poate-s printre ultimii care au vazut filmul, dar daca vreunul dintre voi n-a apucat, nici nu va ganditi... se supermerita.
Am pus si un trailer de pe CineMagia, sa va fac un pic pofta

Maiden au bagat Metallica in ceata

Daca cineva m-ar pune sa aleg intre Metallica si Iron Maiden n-as putea sa aleg o preferinta. Din studio, Metallica suna mai bine. Pe drum spre Bucuresti si inapoi am alternat in masina CD-urile. Clar, Metallica suna mai bine. Rock curat. Pe scena insa, lucrurile stau cam altfel.
Se zice ca vinul, cu cat e mai vechi, cu atat e mai bun. Bag sama ca si rock-ul. Sase pensionari au bagat in ceata o Metallica mai tanara ca si varsta dar cu mai putina stiinta a show-ului.
Bruce vs. Hetfield: Metalistul are voce mai buna, mai baritonala. Perfecta pentru un rock de calitate. Il strica insa chitara, nu in sensul ca nu o manevreaza bine ci ca il impiedica sa se desfasoare. Dickinson cred ca a facut 5 kilometri pe scena in doua ore de concert. Cand sus, cand jos printre chitaristi, inapoi sus. Oamenii de la lumini cred ca au terminat concertul cu dureri de cap incercand sa il urmareasca. A schimbat vestimentatia in functie de piese iar la Trooper a fluturat incontinuu steagul britanic. Pierde putin la voce dar castiga clar la spectacol
Hammet vs. Murray, Smith si Gers: aici Metallica rulz. Trei chitaristi la un loc nu fac nici pe departe cat Hammet. Solo-urile sale de chitara nu pot fi egalate de alti chitaristi inca in viata. In schimb, fiind trei, au acoperit mult mai bine scena si s-au putut desfasura. Cu alte doua chitari pregatite sa ii sustina partitura, Janick Gers a fost la un pas sa demoleze scena. A pleznit boxele cu piciorul, si-a aruncat chitara in aer, a strans corzile intre picioare... curat delir.
Harris vs. Trujillo: Rob mai are multe de invatat de la profesor. Spuneam dupa concert ca Rob mi s-a parut cel mai rock dintre metallici. Pfiu, nu-l vazusem pe Steve Harris. Omul are o vitalitate incredibila. Si manuieste basul ca pe o jucarie, fara niciun fel de efort. Conduce perfect intreaga formatie. Genial tipul.
McBrain vs. Ulrich: aici n-as putea sa ma pronunt. Pe cat imi place Ulrich pentru cumpatarea sa pe atat de tare mi-a placut Nicko pentru agresivitatea lui. Pentru pletele care-i zburau tot timpul in vant pentru incredibila vitalitate de care da dovada si pentru ca si-a aruncat membranele de la tobe in public :)).

Per total, eu zic ca Maiden a fost un pic peste Metallica. Au pus mai mult accent pe spectacol si asta s-a vazut. Artificiile n-au fost penibile, ca cele de la One, ci de bun gust si extrem de potrivite cu fiecare piesa. La un moment dat ma uitam cu groaza cum flacarile atingeau decorul si ma gandeam ca daca izbucneste un incendiu se intrerupe concertul, damn, si am asteptat sase luni sa-i vad. Pe masura ce schimbau piesele schimbau decorul, inclusiv faimoasa mumie din turneul Powerslave. Singura chestie care mi s-a parut un pic copilareasca a fost robotul-schelet care impusca cu un laser gen Stargate toti Maidenii. In rest, perfect.
Si iarasi, ca o diferenta intre Metallica si Maiden, la concertul asta nu cred c-am vazut vreun copil sub 18 ani sau sub 60 de kilograme. Sau cel putin nu pe gazon. S-a strans la creme de la creme. Inca de la intrarea in stadion am vazut ca la Maiden au venit doar "connaisseurii". Probabil de aia nici nu s-a umplut stadionul. A fost plin de rockeri cu state vechi si din 20 de mii de oameni, cel putin 17 mii aveau tricou negru cu scheletul Maiden. Desi n-a plouat, am terminat concertul la fel de ud ca la Metallica. La un moment dat, in pogo-urile care se iscau, ma uitam atent sa vad daca de frunte mi-e lipit parul meu sau al rockerilor din preajma. La Fear of the Dark ne-am dezlantuit, cam 10 oameni pe doi metri patrati. Noroc ca eram asa de inghesuiti de nu puteam cadea niciunul. Nu m-am oprit pana nu mi s-a taiat gazul de la un umar prins direct in plex :)).
Una peste alta, cat de mult imi place Metallica, Maiden rulz in concert. Acum astept sa imi inchei apoteotic cariera de rocker, cu un concert AC DC. Cica ar fi la anul. Pana atunci poate scap de durerea din oase =))
Foto: Cotidianul

Catre Maiden

Azi iau iar la pas drumul Bucurestiului. Din nou, pentru a-mi indeplini un vis din tinerete. La Metallica am fost. Azi, peste cateva ore, o sa stau fata in fata cu Iron Maiden, evident, din sectorul A, in fata scenei, cat mai aproape de superscena cu care au venit de la Bucuresti. Scena adusa pe Cotroceni a fost folosita in turneul Powerslave prin anii `90. Asa ca, cel putin la capitolul asta, va fi mai fain decat la Metallica. De abia astept sa ajung din nou pe stadion. AC DC, U2 si dupa aia pot sa mor fericit.

P.S. Care nu v-ati dat inca cu parerea, pliz do

Idei, sugestii, reclamatii

Ca vad ca se isca discutii nationaliste de la headerul blogului de fata, care este. Asadar si asadeci, fiind vorba despre greci, ai nid som help ca nu ma pot hotara ce fotografie sa aleg pentru header. Ba ca sa mi se potriveasca, ba sa se potriveasca blogului, nici nu mai stiu de unde sa o apuc. Basca mahmureala care ma chinuie ingrozitor in momentul asta. Asa ca lasam la latitudinea mariei sale, cititorul, sa aleaga poza care vrea sa o vada de fiecare data cand intra pe `cest blog. Poza cu cele mai multe mentiuni va fi cap de pagina (pana ma plictisesc iar de tema, ceea ce imi ia intre 4 si 6 luni). Va multumesc din start pentru efortul pe care o sa il depuneti :))

A, ca era sa uit. Toate pozele sunt acilea. In ordine: apus de soare, noapte in Praga, pescarus, Retezat, rosu, Sarmisegetusa, Sibiu, Tanelu si Taul dintre brazi.

Hard as a... shit

Cam asta e cu petitia lansata pe net. O mana de oameni, bineintentionati, de altfel, au lansat o petitie online, adresata eMagic! Entertainment, ca sa aduca pe plaiurile mioritice AC/DC. Toata lumea vrea sa ii vada, dar petitia asta e o mica tampenie. Scrisa bine, un pic de perie la eMagic, o povestioara induiosatoare... come on! Daca roackerii vad in Romania un public ok pentru un show si isi primesc banii pe care ii cer, canta si in Uzbekistan. Mai ales ca e ultimul lor turneu. Mai ales ca incepe sa ni se duca si noua buhul ca fini cunoscatori ai muzicilor astora. Eu zic ca vin. Dar nu vin pentru ca s-a lansat pe net o petitie...

Odata cu concertul Metallica de pe 23 iulie majoritatea rockerimii romane se declara satisfacuta in proportie de 90% de experientele concertistice heavy. Raman 10 procente care nu pot fi rezolvate decat de o singura trupa, care ne-a ocolit pana in prezent: AC/DC ! Faptul pare acum mai aproape ca oricand de a fi rezolvat, dat fiind turneul mondial anuntat de australieni pentru toamna acestui an si care se spune ca va acoperi majoritatea tarilor europene. Pe de alta parte Emag!c s-a miscat cu foarte mult talent in acest an, marturie stand numarul mare de monstri sacri ai genului adusi pe plaiuri mioritice si cronicile excelente ale concertelor sustinute.
Acestea fiind datele problemei adresam aceasta petitie responsabililor firmei mai sus mentionate solicitand (imperativ chiar!) eforturi sustinute in vederea includerii Romaniei pe harta tarilor ce vor fi vizitate de Angus&Co. in amintitul viitor turneu. Speranta noastra sta intr-un numar cat mai mare de semnaturi de sustinere a prezentei petitii si intr-un cat mai amplu ecou al ei in randurile conducerii Emag!c.

Sa ne traiasca

Laurici se serbeaza astazi. Din cate am inteles, dupa toate regulile gradinitei. Il duce pe Diegis la McDonald`s, se servesc amandoi si invitatii lor cu Happy Meal si jucariile se duc la Zuzu, sa nu se plictiseasca singur acasa. Pentru participanti a pregatit tichii ascutite si fluierici si a inchiriat doua ore locul de joaca, unde se vor alerga printre bile. Iar invitat de onoare la petrecere va fi domnul primar, Klaus Werner Johannis, un mare amator de Big Mac si cartofi wedges. Asa ca, de ziua celei mai bloggerite dintre bloggeri, mamei spirituale a blogosferei sibiene, un mic si umil cadou din partea mea... o pozica

P.S.: Pe dracu, astia sarbatoresc in casa.
P.P.S.: Laura, in momentul in care scriu articolul asta, adica la 1:40, Diegis joaca FIFA cu Alin in loc sa vina acasa sa coaca prajiturile. Ti-l trimit acasa?

Later edit: La solicitarea nu pot spune cui, tin sa mentionez ca orice asemanare cu realitatea e pur intamplatore. No, c-am facut-o si pe asta. Cine poate, este rugat sa citeasca printre randuri...

Acum ori niciodata

O sa incerc sa schimb tema blogului. Cu una luata de pe net, care sa nu ma mai plictiseasca, cum face asta actuala. Daca iese au ba, om vedea in vreo doua ceasuri. Pana atunci, Dumnezeu cu mila. Tineti-mi pumnii... ca poate dau o chifla si abandonez blogosfera :))

Edit Am obosit. Ma dor ochii de la albul ecranului. Continui cu el pe weekend. Pana luni e functional. Basca faptul ca ma asteapta cateii cu mancarea. V-am pupat...

Si imi vine sa ma iau cu mainile de cap…

… cand ma gandesc ca duminica iau iar la pas drumul Bucurestiului. Imi place sa conduc si daca as putea, m-as plimba cu masina prin toata tara. Din pacate, nu prin tara asta. Drumurile si aglomeratia imi taie orice pofta de turism rutier. Ma credeti ca am trecut pe Valea Oltului de zeci, poate sute de ori, si n-am apucat niciodata sa savurez peisajele zonei? Mai trag din cand in cand cu ochiul spre stancile de pe malul opus ca sa pun o frana ca-n filme ca am ajuns prea aproape de TIR-ul din fata sau ca vine vreun idiot intr-o depasire sinucigasa. Ce mi-e mie sila de Bucuresti, dar de drum mi s-a facut si mai sila. Mai ales cand stii ca te asteapta concertul Metallica sau, cum e acum cazul, concertul Iron Maiden. Cand ne-am dus la Metallica, am luat-o ca ciumetii. Cel mai bun drum e cel pe care il stii. Drept urmare, din Valcea am luat-o spre Dedulesti (locul ala cu cei mai buni fosti mici din Romania). Pai n-ati vrea sa auziti ce pizduieli am tras prin masina. Ne-a luat mai bine de un ceas sa urcam cacatul ala de deal, si sunt convins ca altii au muscat-o si mai si. La Pitesti alta jumate de ora pierduta la intrare si ma mai mir ca a consumat masina 10 litri la suta pe autostrada. Pierdeam concertul. Dar la intoarcere ne-am luat inima in dinti. Si din Pitesti am carmit catre Curtea de Arges. 10 kilometri in plus, doua ore in minus. Drum ca in palma. Incercati-l ca merita.