Nesimtitii (episodul I)

`r-ati ai dracu` de nesimtiti. Mi-a ajuns pana peste cap. Cat nu ma calca pe bataturi, treaba lor. Numa sa ma lase in pace, sa nu-mi frece ridichea. Iar trezitul la 11 noaptea e frecat de ridiche. Deocamdata locuiesc pe Mihai Viteazu, in blocul cu Redal Cafe si TransAgape. Ei, magazinul TransAgape este non-stop si serveste sandwich-uri la orice ora din zi si din noapte. Mai ales din noapte. Cum zona e plina de blocuri de 10 etaje, va dati seama ca locurile de parcare din spatele blocurilor sunt insuficiente si unii isi pun masina si in fata blocurilor. Parcarile sunt amenajate, nu asta e problema. Chestia e ca pe sensul respectiv a ramas o singura banda de mers. Mai generoasa decat altele, dar e una singura. Doua masini mici mai trec una pe langa alta, alea mari, n-ai sa vezi. Si seara de seara claxoanele urla pe Mihai Viteazu. La primul nu zic nimic, la al doilea ma enervez dar raman in pat, la al treilea imi bag %R$#)(%*(#$$#%. Si ies pe balcon tot timpul cu gandul la oua stricate sau rosii fermentate. In 80% dintre cazuri, nesimtitul care parcheaza de-an pulea si stanjeneste toata circulatia e un taximetrist.
Labagiii astia amatori de sanwichuri isi pun masinile in paralel cu cele parcate, eventual pornesc avariile, si la cumparaturi. De cele mai multe ori apar Tursibele. Soferii de autobuz mai incearca sa-i ocoleasca inainte sa claxoneze dar amaratii de pe trolee nici macar nu incearca. Ca le sar antenele de pe fir. Si uite asa, 5-10 minute de coada, nervi, claxoane si injuraturi. Aseara, nesimtitului de la 949 i-au luat mai bine de cinci minute sa-si termine cumparaturile. A iesit linistit din magazin, i-a pizduit pe fraierii care il claxonau si a plecat calm mai departe. Il durea pe el in cur. Lasa, ca-mi probez eu tinta pe parbrizele lor de acuma. Sa vedem cat de usor se duc semintele de rosii de pe parbriz.